de Romulus Bucur

„Pe lângă semantică, nici aia neutră, există o pragmatică; dacă ne apucăm s-o luăm la bani mărunţi, nu ştiu cât de bine ar ieşi. Mai întâi: un glonţ în ceafă. Adică execuţie sumară, fără măcar un simulacru de proces, tipică regimurilor totalitare, de orice culoare, roşie sau brună. Rivalizând doar cu decapitările care au umplut diversele canale de ştiri în anii din urmă. Nu, mulţumesc. Naraţiunile reprezintă un mod elegant de a relativiza adevărul. Nu că ar fi el absolut (apostolii lui, din nou de orice culoare, atei sau adepţi ai unei teocraţii, sunt primii care să pună mâna pe orice armă, doar pentru a-l impune. Pentru a instaura fericirea generală: pacea, bunăstarea, etica şi orice altceva. Adică pentru a-i extermina pe cei care au alte păreri). Dar şi atunci când fiecare are adevărul său micuţ, personal, pus într-o firidă împreună cu zeii familiei, clanului, tribului, întregului neam, totul legitimat printr-o naraţiune corespunzătoare, am din nou impresia că ceva nu e deloc în regulă.

De demascări, ce să zic? Sună a stalinism, a revoluţie culturală, a mărturisire a păcatelor, pentru a fi, în cel mai bun caz, pus la stâlpul infamiei, în cel mai rău, atârnat de primul copac, sau alte forme de execuţie sumară. În ambele situaţii, plimbat lent până la locul de executare a pedepsei, pentru a putea fi huiduit, scuipat, împroşcat cu dejecţii, eventual compătimit discret, că nimeni nu e nebun să vrea să i se alăture. În ceea ce priveşte patriarhatul, el nu e cu nimic mai bun sau mai rău decât matriarhatul. Opoziţiile binare, în care un termen trebuie se substituie definitiv celuilalt, eventual să-l înlăture definitiv, nu duc nicăieri. Ca să mă refer la chinezii mei dragi, nu există yin fără yang, nici yang fără yin. Fiecare conţine în nucleu elementul opus, transformându-se, în timp, în el. Aceasta se numeşte taiji. Atunci când se produce sinteza lor (sau, la începuturile universului, când încă nu se produsese separaţia dintre ele) vorbim de wuji. Eventualele intenţii bune (aplicabile local, în plan practic, pentru repararea unor inechităţi flagrante) pot fi folosite, atunci când vrem să le impunem întregii realităţi, la pavarea unui binecunoscut drum.” (Romulus Bucur, bookaholic.ro)

https://www.bookaholic.ro/romulus-bucur-suntem-conditionati-avea-dreptate-huxley-sa-ne-debarasam-de-tot-ce-ar-putea-fi-inlocuit-interviu.html

Autor: Romulus Bucur, Bookaholic.ro