Teatru
| martie 13, 2019
de Cătălina Florina Florescu
„Pe cât mi-este de drag să vorbesc despre piesele mele de teatru, pe atât de mult vreau să le ofer oamenilor pe scenă. Textul este doar începutul aventurii descoperirii unor personaje care, după ce ani de zile au fost în mine ca dorință, într-o bună zi au prins curaj să călătorească către destinații pline de mister.” (Cătălina Florina Florescu, DLITE)
http://blog.goethe.de/dlite/archives/597-Trupul-are-o-poveste-care-se-termin.html
„Cred că uneori cădem pradă unui fel facil de rană, una superficială, vrem să ne ascundem în fața acestei lamentări că ne doare, dar cuvintele trebuie respectate și folosite ca atare. Dacă nu știm să vorbim despre ce simțim, bine sau rău, atunci de ce ne mai obosim să deschidem gura sau să scriem? Dimpotrivă, trebuie să lăsăm rănile astea de suprafață să dispară și să vorbim deschis, din interior. Iar teatrul lasă inhibițiile să fie subiect de salon, amintiri prăfuite ale altui secol. ” (Cătălina Florina Florescu, blog Cărturești)
„Scriu pentru că sunt două tipuri de tăcere: cea a prostiei și fricii, pe de o parte, și cea strategică, pe de alta. Pe prima o combat activ în postările de pe social media, în ce vorbesc cu studenții mei, pe a doua prin ce scriu. Nu sunt atrasă de bunurile materiale, nu mă obsedează ultima colecție Gucci sau să am o casă mare, îmi păstrez banii ca să călătoresc și să văd cum iubesc, vorbesc, trăiesc, mor alții – ce e viața pentru ei. Toate astea mă inspiră și lor li se adaugă poveștile celor dezavantajați social și politic, la margine, pentru că am fost pe muchie în viață și am contemplat hăul din fața mea. Este înfricoșător, te poate doborî. În momentele grele, atunci când nu știam cum se declină durerea, doar o simțeam cum îmi acoperă corpul și mintea de parcă o forță mă împingea în apă tot mai mult, două melodii îmi răsunau în minte: aria „Nessun dorma” din opera Turadot de Puccini și melodia „Non, je ne regrette rien” a lui Edith Piaf. Morala e izbitor de simplă: dacă ai norocul să nu cazi în prăpastie, fă-l și pe celălalt să nu cadă.” (Cătălina Florina Florescu, Bookaholic.ro)
Carte disponibilă - o poți cumpăra
Teatru/ Catalina Florina Florescu
Autor: Catalina Florina Florescu
Anul aparitiei: 2018
Nr. pagini: 214
ISBN: 978-606-664-928-5
Imagine coperta: Hajdu Tamas
-
22,47 leiAdaugă în coș
Teatru/ Catalina Florina Florescu
Autor: Catalina Florina Florescu
Anul aparitiei: 2018
Nr. pagini: 214
ISBN: 978-606-664-928-5
Imagine coperta: Hajdu Tamas
22,47 leiAdaugă în coș
Cărți adăugate recent
Amprente. O antologie a poetelor poloneze
E extraordinară antologia pe care o aveți în mână. Puține cărți m-au zguduit la fel în anii din urmă. Adam Zagajewski a scris un poem celebru care se cheamă Încearcă să lauzi lumea mutilată. E greu să faci asta, băiețeala stupidă a poeților îi face prea adesea să creadă că o lume mutilată face inutilă poezia (propoziția celebră a lui Adorno despre barbaria poeziei scrise după Auschwitz e una dintre cele mai cunoscute probe); însă poetelor poloneze din antologia asta le iese – repet cuvântul, oricât de abuzat e de regulă – extraordinar. „Nu vreau să-mi moară oamenii”, scrie undeva cea mai tânără poetă din antologie. Și totuși îi mor – și totuși ea scrie poeme atât de firești & zguduitoare despre înmormântarea lor. În alte poeme se vorbește despre plâns – dar un fel special de plâns, care nu te oprește din micile acțiuni care schimbă lumea (cum face plânsul cu băieți ca Ghilgameș sau Ahile, oprindu-i din acțiune pentru destul timp). Asta e ce fac atât de – o spun a treia oară – extraordinar poetele poloneze: vorbesc vindecător despre lumi mutilate. Ce fac ele e proba că, în mâinile potrivite, toate promisiunile poeziei funcționează.
Radu Vancu
-
60,00 leiAdaugă în coș
Amprente. O antologie a poetelor poloneze
E extraordinară antologia pe care o aveți în mână. Puține cărți m-au zguduit la fel în anii din urmă. Adam Zagajewski a scris un poem celebru care se cheamă Încearcă să lauzi lumea mutilată. E greu să faci asta, băiețeala stupidă a poeților îi face prea adesea să creadă că o lume mutilată face inutilă poezia (propoziția celebră a lui Adorno despre barbaria poeziei scrise după Auschwitz e una dintre cele mai cunoscute probe); însă poetelor poloneze din antologia asta le iese – repet cuvântul, oricât de abuzat e de regulă – extraordinar. „Nu vreau să-mi moară oamenii”, scrie undeva cea mai tânără poetă din antologie. Și totuși îi mor – și totuși ea scrie poeme atât de firești & zguduitoare despre înmormântarea lor. În alte poeme se vorbește despre plâns – dar un fel special de plâns, care nu te oprește din micile acțiuni care schimbă lumea (cum face plânsul cu băieți ca Ghilgameș sau Ahile, oprindu-i din acțiune pentru destul timp). Asta e ce fac atât de – o spun a treia oară – extraordinar poetele poloneze: vorbesc vindecător despre lumi mutilate. Ce fac ele e proba că, în mâinile potrivite, toate promisiunile poeziei funcționează.
Radu Vancu
60,00 leiAdaugă în coș
Teatru / Teodor Mazilu
Prin percutanța teatrală a replicii sale aforistice, de o mare densitate ideatică, prin paradoxala „sinceritate” a personajelor, în afirmarea orgolioasă a propriei lor ticăloșii, dezvăluind o îngrijorătoare falsificare a zonelor afectivității umane, prin esențializarea viziunii satirice globale asupra inautenticității de orice fel, ca și prin libertățile formale pe care și le asumă noile sale structuri dramatice, Mazilu a exercitat și va exercita în continuare una dintre cele mai puternice influențe asupra dezvoltării dramaturgiei originale, consolidându-i vocația satirică în numele unui „moralism” justițiar, de o superioară elevație spirituală.(…) Șansa de a cunoaște lumea lui Mazilu e șansa de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine.
Victor Parhon
-
70,00 leiAdaugă în coș
Teatru / Teodor Mazilu
Prin percutanța teatrală a replicii sale aforistice, de o mare densitate ideatică, prin paradoxala „sinceritate” a personajelor, în afirmarea orgolioasă a propriei lor ticăloșii, dezvăluind o îngrijorătoare falsificare a zonelor afectivității umane, prin esențializarea viziunii satirice globale asupra inautenticității de orice fel, ca și prin libertățile formale pe care și le asumă noile sale structuri dramatice, Mazilu a exercitat și va exercita în continuare una dintre cele mai puternice influențe asupra dezvoltării dramaturgiei originale, consolidându-i vocația satirică în numele unui „moralism” justițiar, de o superioară elevație spirituală.(…) Șansa de a cunoaște lumea lui Mazilu e șansa de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine.
Victor Parhon
70,00 leiAdaugă în coș
Anti Love Story- Stefan Caraman
Drama unei povești nu se ascunde în ceea ce se întâmplă în ea, ci în ceea ce se întâmplă în afara ei. Acel, „cear fi fost dacă…”. Știi de ce te-am adus în Piața Romană? Aici e una din zonele cele mai aglomerate din București, aici au început cele mai multe povești și aici s-au terminat, aici autobuzele care intră în stație au venit cu cineva și au plecat cu altcineva, apoi au revenit iar, dar… cu alții, mereu alții. E ca un dans perpetuu, un dans bolnav, dansul umanității risipite în povești. Și pentru că aici București mi-a dat și tot aici București mi-a luat… Iar astăzi vreau să îți vorbesc despre reîntoarceri, despre momentul pe care fiecare îl trăiește întro zi, acela în care își amintește și retrăiește. Ai vrea să te întorci, dar nu o faci, la ce bun? Însă unii o fac, inconștienți, disperați, obligați poate, ajung la punctul de plecare, dar acolo nu mai e nimeni, sau e altcineva, sau e cel pe care vor cu ardoare să-l regăsească, însă nu întâlnesc decât o epavă a acestuia, un personaj semănând vag cu cel pe care și-l amintesc, un străin, adică o poveste.
-
35,00 leiAdaugă în coș
Anti Love Story- Stefan Caraman
Drama unei povești nu se ascunde în ceea ce se întâmplă în ea, ci în ceea ce se întâmplă în afara ei. Acel, „cear fi fost dacă…”. Știi de ce te-am adus în Piața Romană? Aici e una din zonele cele mai aglomerate din București, aici au început cele mai multe povești și aici s-au terminat, aici autobuzele care intră în stație au venit cu cineva și au plecat cu altcineva, apoi au revenit iar, dar… cu alții, mereu alții. E ca un dans perpetuu, un dans bolnav, dansul umanității risipite în povești. Și pentru că aici București mi-a dat și tot aici București mi-a luat… Iar astăzi vreau să îți vorbesc despre reîntoarceri, despre momentul pe care fiecare îl trăiește întro zi, acela în care își amintește și retrăiește. Ai vrea să te întorci, dar nu o faci, la ce bun? Însă unii o fac, inconștienți, disperați, obligați poate, ajung la punctul de plecare, dar acolo nu mai e nimeni, sau e altcineva, sau e cel pe care vor cu ardoare să-l regăsească, însă nu întâlnesc decât o epavă a acestuia, un personaj semănând vag cu cel pe care și-l amintesc, un străin, adică o poveste.
35,00 leiAdaugă în coș
Atelier de reparații umane/ Izabela Radosevici
Izabela Radosevici s-a născut la Caransebeș, în 1999. A absolvit Facultatea de Matematică și Informatică, limba Engleză, în cadrul Universității de Vest din Timișoara, în 2021. Membră a Cenaclului ,,Pavel Dan”, al C.C.S. Timișoara, coordonat de poetul Eugen Bunaru. Membră a Clubului Helion, coordonator Cornel Secu, unde a debutat cu proză scurtă atât în revista tipărită, cât și în cea online. În vara anului 2023 a făcut parte din delegația ce a reprezentat Clubul Helion în cadrul convenției internaționale Eurocon Konflict, ce s-a desfășurat în Uppsala, Suedia. A publicat poezii în revistele Orizont, Arca, Planeta Babel, în Antologia de texte Conexiuni, editată în urma concursului literar Lirismograf (Sibiu), de asemenea în Antologia Pavel Dan 65 – Carapacea de Aur, apărută în 2023, la Ed. Tracus Arte. Lecturi publice: la Timișoara, Cluj, Arad, Săvârșin, Lugoj. A fost invitată la Atelierul de lectură Junimea, sesiunea XXI. A participat cu lecturi la Festivalul Literatura Tinerilor, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, ediția septembrie 2024.
-
25,00 leiCitește mai mult
Atelier de reparații umane/ Izabela Radosevici
Izabela Radosevici s-a născut la Caransebeș, în 1999. A absolvit Facultatea de Matematică și Informatică, limba Engleză, în cadrul Universității de Vest din Timișoara, în 2021. Membră a Cenaclului ,,Pavel Dan”, al C.C.S. Timișoara, coordonat de poetul Eugen Bunaru. Membră a Clubului Helion, coordonator Cornel Secu, unde a debutat cu proză scurtă atât în revista tipărită, cât și în cea online. În vara anului 2023 a făcut parte din delegația ce a reprezentat Clubul Helion în cadrul convenției internaționale Eurocon Konflict, ce s-a desfășurat în Uppsala, Suedia. A publicat poezii în revistele Orizont, Arca, Planeta Babel, în Antologia de texte Conexiuni, editată în urma concursului literar Lirismograf (Sibiu), de asemenea în Antologia Pavel Dan 65 – Carapacea de Aur, apărută în 2023, la Ed. Tracus Arte. Lecturi publice: la Timișoara, Cluj, Arad, Săvârșin, Lugoj. A fost invitată la Atelierul de lectură Junimea, sesiunea XXI. A participat cu lecturi la Festivalul Literatura Tinerilor, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, ediția septembrie 2024.
25,00 leiCitește mai mult






