În curând, la Editura Tracus Arte va apărea o carte-eveniment, Poeme alese, de Anne Sexton, în traducerea Cătălinei Matei și a Dianei Geacăr. Cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei, vă oferim spre lectură un poem în avanpremieră.

Poetul ignoranței, de Anne Sexton

Poate că pământul plutește,
habar n-am.
Poate că stelele sunt mici decupaje-n hârtie
făcute de niște foarfeci uriașe,
habar n-am.
Poate că luna e o lacrimă-nghețată,
habar n-am.
Poate că Dumnezeu e doar o voce gravă
auzită de surzi,
habar n-am.

Poate că sunt un nimeni.
E adevărat, am un corp
și nu pot să scap din el.
Mi-ar plăcea să-mi iau zborul din cap,
dar nici nu se pune problema.
E scris pe tabla destinului
că sunt blocată aici în forma asta umană.
În cazul ăsta,
aș vrea să vă atrag atenția asupra problemei mele.

E un animal înăuntrul meu,
strângându-mă tare de inimă,
un crab uriaș.
Doctorii din Boston
s-au dat bătuți.
Au încercat bisturie,
ace, gaze otrăvitoare și altele asemenea.
Crabul rămâne.
E o greutate imensă.
Încerc să uit de el, să-mi văd în continuare de treabă,
să gătesc broccoli, să deschid și să-nchid cărți,
să mă spăl pe dinți și să mă leg la pantofi.
Am încercat rugăciuni,
dar când mă rog, crabul strânge mai tare
și durerea tot crește.

Am avut un vis odată,
poate a fost un vis,
că acel crab era ignoranța mea pentru Dumnezeu.
Dar cine sunt eu să cred în vise?

(Traducere de Cătălina Matei)