Brânduşele

Păşunea dacă-i toamnă se umple de venin
Iar vacile păscând-o
Se otrăvesc puţin
Brânduşele culoare de liliac şi cearcăn
Care-nfloresc acolo ca ochii tăi sunt parcă
Albaştri ca un cearcăn ca toamna ce-albăstreşte
Iar viaţa-mi pentru ochii-ţi încet se otrăveşte

Copiii de la şcoală cu mare larmă ies
Ei cântă din harmonici şi dau pe câmpuri ghes
Să strângă-n coş brânduşe ce-a mame-ar semăna
Şi-s colorate-n vânăt la fel ca pleoapa ta
Care se zbate-amarnic în vânt fiindcă e toamnă

C-un cântec lin ciurdarul cireada o îndeamnă
Iar vacile dau muget şi lasă părăsită
Păşunea unde toamna-i malefic înflorită

Alcooluri. Poeme (1898 – 1913), de Guillaume Apollinaire
Traducere, notiţă introductivă, tabel cronologic şi note de Octavian Soviany
Editura Tracus Arte, 2019

_

Socotesc că trebuie să revenim la natură, dar fără să o imităm în maniera fotografilor. Când omul a vrut să imite mersul, a inventat roata care nu seamănă câtuşi de puţin cu un picior. – Guillaume APOLLINAIRE