Baladă la moartea poeziei, de Luis García Montero
| iunie 12, 2019
Sînt poet pentru că am fost mai întîi un cititor de poezie și m-am bucurat de toată varietatea acesteia. M-am bucurat de poezia lui Federico García Lorca, cu note de suprarealism în Poet în New York, m-am bucurat de poezia lui Antonio Machado, care e o reflexie asupra realității într-un limbaj cotidian. Pornind de aici, mi-am căutat coerența poetică ce are de-a face cu lumea în care am trăit. Nu cred că se poate separa istoria de viață. Marile poezii ale lumii sînt în strînsă legătură cu viața cotidiană. Îmi place să unesc viața și istoria. Cînd am început să scriu, la sfîrșitul dictaturii și la începutul tranziției în Spania spre democrație, încă era greu de înțeles că democrația nu însemna doar să votezi o dată la patru ani, ci și să transformi viața, realitatea, relațiile amoroase, sexuale, practicile cotidiene. Apropierea mea de poezia realității și îndepărtarea de estetism au reprezentat o încercare de a transforma viața, sentimentele, și de aceea am început să scriu o poezie care s-a numit poezia experienței. Voiam să găsim o altă sensibilitate democratică, opusă dictaturii. Apoi, apropierea mea de realismul cotidian și de așa-numita poezie a experienței a suferit transformări în funcție de relaționarea mea cu lumea. Trăim într-o epocă ce dispune de mijloace tehnice extrem de puternice, care încep să înlocuiască istoria în carne și oase cu lumi virtuale. A salva un tip de poezie care este palpabilă, care vorbește despre experiență înseamnă să mă opun celui mai mare mecansim de control intelectual al societății mercantile, anume ștergerea istoriei de către realități virtuale. Îmi place să scriu o poezie care are mai multe în comun cu experiența decît cu trăirile virtuale. (Doina Ioanid în dialog cu Luis García Montero, Observator cultural)
Luis García Montero (n. 1958, Granada) este un prestigios poet, eseist și prozator spaniol. În prezent, activează ca profesor de literatură spaniolă la Universitatea din Granada. A primit numeroase premii, dintre care enumerăm Premiul Federico García Lorca (1980), Adonais (1982), Loewe de Poesía (1993) și Premiul Poetas del Mundo Latino (2010) pentru întreaga sa activitate. Cărțile sale au fost traduse în franceză, engleză, italiană etc.
Citiți integral dialogul purtat de Doina Ioanid cu Luis García Montero aici: https://www.observatorcultural.ro/articol/poezia-este-pentru-mine-o-forma-de-cunoastere-si-de-relationare/?fbclid=IwAR1OAmoXCeoZnQzC1tpvnVwz-rrv__6PC7jAmgm4NHqRMXPjINVRBRCNa4o
