Radu Ștefănescu a publicat la Editura Tracus Arte volumul de proză scurtă oameni mici. Octavian Soviany scrie pe coperta a patra că autorul este „un fel de Urmuz devenit liric”, iar însuși autorul nu vrea să-l contrazică pe pionierul fizicii cuantice, Werner Karl Heisenberg, scriind că „atâta timp cât ești viu, în mod inevitabil, ești prins. În ce măsură merită să scrii despre această cuantică a confuziei și incertitudinii, nu știu. Îmi place să cred că Heisenberg știa mai mult.”

Cred că după apariția oamenilor mici, relația mea cu cotidianul imediat a devenit ceva mai complicată. Înainte, eram un cetățean oarecare, un anonim perfect, scriam sau traduceam pentru propria mea plăcere, puteam să ies liniștit la o bere cu lumea. Acum dau un interviu pentru DLITE/Goethe Institut. Deși bănuiesc câte ceva, amicii, cunoscuții, vecinii mei habar n-au că scriu și public. Acum e posibil să afle, și la vârsta mea, excentricitatea asta nu prea se iartă, mai ales în mediile literare, unde nu prea socializez, ca să zic așa. (Radu Ștefănescu, DLITE, Goethe Institut)

Citiți integral aici: https://blog.goethe.de/dlite/archives/694-Tot-ceea-ce-suntem,-probabil,-am-mai-fost.html