Aflați mai multe vizitând pagina #RaftulDeDebut: https://carturesti.ro/raft/raftul-de-debut-1182631

 Meditațiile bătrânului despre libertate, de Vlad Sibechi, Editura Tracus Arte

Volum câștigător al Premiului Regele Dimineții, în cadrul concursului de debut în poezie Alexandru Mușina / 2019

Poet adevărat (în sensul plin al cuvântului), Vlad Sibechi și-a amânat ani de zile debutul. Astăzi iese, iată, în piața publică (a literaturii, firește) cu un volum puternic, ale cărui grupaje, oricât de diferite ca problematică, sunt unite de aerul tare al imaginilor, câmpuri metaforice pregnante. Cu rădăcinile în stranietatea suprarealiștilor – trecut prin Virgil Mazilescu și prin optzeciștii substanțiali, Vlad Sibechi pare să-și externalizeze trăirile (ale istoriei mici, concrete, realiste) în scenarii fantasmatice și, cu toată agresiunea implicată, luminoase. Abia astfel atrocele devine tolerabil. E modul lui de a se salva, pe pagină și în viață. Pe cât de multă „știință poetică”, vizibilă mai ales în tăietura precisă a versului, pe-atât de multă existență în poezia aceasta: un echilibru care face ca efectele să aibă o luminozitate ce se traduce în emoție, a se citi frumusețe. Strania frumusețe în care durerea devine contemplație pură. – Mircea A. Diaconu

Spre deosebire de atâția tineri care au parte de înșelătoare confirmări în premii la concursuri pentru poeți nedebutați, Vlad Sibechi nu s-a grăbit, iar asta a fost în favoarea scrisului său: Meditațiile bătrânului despre libertate e exact ce trebuie să fie un debut la treizeci și ceva de ani. Depășind influențele inițiale venite dinspre suprarealism, trecut pe la școala fastuoșilor Dimov, Ursachi și Mureșan, Vlad a asimilat și personalizat aceste experiențe într-o formulă care nu are nicio legătură cu scriitura minimală, postumanismele și mâțâielile aseptice la modă în vara asta. Cu „sinceritatea pusă pe lama cuțitului” se scrie poezia unuia care a trecut prin toate crizele de creștere, iar acum, la capătul acestui periplu prin propriile vârste, dar și prin vârstele poeziei românești din ultima jumătate de secol, are de rezolvat oboseala inevitabilă „de a mai spune ceva”. – Claudiu Komartin

 Autenticitatea, sensuri și nonsensuri. Teorii româneşti interbelice în contexte europene, de Ștefan Firică, Editura Tracus Arte

La origine o teză de doctorat, de fapt un decupaj teoretizant dintr-o lucrare care-şi propusese iniţial să aşeze sub lupă proza noastră interbelică „subiectivă”, Autenticitatea… lui Ştefan Firică propune o foarte bogată contextualizare, în mai multe cercuri concentrice, a scriiturilor „autenticiste” ale perioadei. Încercând să înţeleagă resorturile mai adânci ale respectivei sau respectivelor tendinţe, autorul optează pentru un interdisciplinarism care-i permite să recurgă la referinţe din toată zona socio-umană. Fără să-şi abandoneze specializarea filologică, el tinde către o formulă larg-integratoare, către – în fond – o variantă personală de „ideocritică” (termen folosit uneori în legătură cu tipul de hermeneutică a conceptelor patentat de către Adrian Marino). Aplicaţiile, analizele de texte vor urma într-un tom secund. Până atunci, studiul teoretic despre „autenticismul” românesc interbelic, cuprinzător, complex, provocator, îl va impune deja pe Ştefan Firică drept unul dintre cei mai interesanţi critici literari şi culturali români de azi. – Ion Bogdan LEFTER

Nouă este, în lucrarea lui Ştefan Firică, investigarea autenticismului românesc interbelic în contextul gândirii europene: literară, filosofică, antropologică, etică, psihologică, religioasă. Este de subliniat și de salutat faptul că integrarea comparativă şi contrastivă a autenticismului românesc în ansamblul gândirii europene, făcută până acum nesistematic şi fără amploare, nu creşte și nu scade meritele acestui fenomen; și nici nu reprezintă o diversiune de logică prin care să-i fie scuzate erorile, extremismele etc., după principiul: au mai fost şi la alţii… Prin integrarea lui pe orizontală, autorul aduce o contribuție de prim ordin la explicarea și înțelegerea corectă – epistemologic și, deopotrivă, deontologic – a fenomenului românesc. – Nicolae MECU

Cred că nu exagerez afirmând că această lucrare despre autenticitate în interbelic este o performanţă de excepţie. Aş nota, printre altele, disponibilitatea autorului de a deschide orizontul investigaţiei dincolo de graniţele imanentismului. O atare deschidere se dovedeşte salutară în cazul subiectului abordat. Căci, atât în România, cât şi în restul Europei, „autenticitatea” (împreună cu termenii constelaţi ei: sinceritate, spontaneitate, experienţă, trăire, spiritualitate etc.) devine o porte-parole a ardentelor dileme sociale, politice, etice, existenţiale care străbat această perioadă atât de învolburată. Consistentă, cu o remarcabilă densitate de informaţie, cu o eleganţă a limpezimii demnă de salutat, cartea lui Ştefan Firică pornește pe un drum dificil şi ajunge cu brio la punctul de sosire. – Liviu PAPADIMA

Ștefan FIRICĂ s-a născut pe 21 decembrie 1975. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București în 1999 și a obținut titlul de doctor în filologie în 2014. În prezent, este asistent la Facultatea de Litere a Universității București, Departamentul de studii literare, și cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București, la Departamentul de ediții critice și istoriografie literară. În perioada 2014-2015, a beneficiat de o bursă postdoctorală în cadrul proiectului POSDRU Cultura română şi modele culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate, derulat de Academia Română și, din 2018, este manager al proiectului PN-PD Political Fiction and the Question of Identity in the Interwar Romanian Literature. A publicat volumul Strategii ale (de)construcției identitare în proza românească interbelică (Editura Muzeul Literaturii Române, 2016). A colaborat cu articole și recenzii la Observator cultural, aLtitudini, Ziua, Caiete critice ș.a. A publicat, de asemenea, numeroase studii de specialitate în reviste științifice și în volume colective.