Portret de autor: Valentina Șcerbani
| februarie 26, 2020Valentina Șcerbani s-a născut pe 11 ianuarie 1988. A studiat filologie franceză la Universitatea „Alecu Russo” din Republica Moldova; a obținut o bursă de masterat în mediere culturală inter-mediteraneană la Universitatea Ca`Foscari din Veneția, Universitatea Autonomă din Barcelona, Paul Valéry din Montpellier și Moulay Ismaïl din Meknès. A lucrat mai mulți ani în presa scrisă, radio și TV. Debutează cu romanul Orașul promis, Editura Tracus Arte, 2019.
Valentina Scerbani, lectură din romanul Orașul promis, Editura Tracus Arte
Pendulând între dezamăgire și nesiguranță, între debusolare și dezabuzare, între suferință și disperare, între vis și realitate, fata din roman, Ileana, nu prea are între ce să aleagă. Pentru că orice ar alege e rău și orice ar face e și mai rău. De aceea e și condamnată la inacțiune, devenind prizoniera unui destin nemilos. De care nu e capabilă să se rupă și pe care nu poate să-l schimbe, cu toate că face câteva încercări în acest sens, adevărat că timide. După ce eșuează în câteva tentative de a-și recăpăta libertatea, personajul – narator preferă să aștepte. Să aștepte ca drama pe care o trăiește să ia (de la sine) o altă turnură, poate nu neapărat una fericită, dar o altă turnură. Dar asta nu se întâmplă și atunci durerea mocnită se transformă în suferință, iar drama, într-o tragedie.
Începutul oniric și finalul realist al romanului sunt ca două paranteze între care Ileana își conștientizează abandonul. Ceea ce se anunța a fi un roman realist sau post-realist se transformă într-o narațiune alegorică. Situat între Carlos Fuentes și Ovidiu Nimigean, romanul Valentinei Șcerbani redă, într-un limbaj îmbibat de poezie, povestea unei pierderi. Un roman pur și simplu răscolitor. – Dumitru CRUDU
După ce și-a tăiat unghiile, Maria și-a uns mâinile cu parfum. Apoi, una după alta, trăgea draperiile galbene și aprindea luminile ca într-un târziu să facă jocul invers. Se teme de sărăcie, ar fi observat mama, toți se tem, au asta în sânge. În jurul ei se dizolvau toate, culorile se amestecau în două cu negru, oglinzile se spărgeau în zeci de bucăți, apa cădea peste tavane, peste vârfuri de munți, peste poduri, peste orașe, peste degete. Apa venea de-a valma, se ducea de-a tăvălugul. Apa venea de-a valma, se ducea de-a tăvălugul. Apa venea de-a valma, se ducea de-a tăvălugul. Apa lua totul în cale. Spăla memoria. Spăla amintiri. (fragment din volumul Orașul promis)