– Să aniversăm ciuma am zis sau noaptea sau

ce se mai poate aniversa în oraşul nostru

cînd între moloz şi sarcasm visam numai flacoane. Şi

fără strîngeri de mînă am zis mai ales fără una ca asta.

Pentru fiecare se găseşte un hol unde poate să cînte –

vii cu trompeta îl poţi lua şi pe charlie (te urci în

carnea omului poruncind) – şi de aici

începe o minunată viaţă de orb

chiar de om dacă e voie dacă se poate spune în text

una ca asta. Am iubit o femeie tristă

în jurul frunţii ei se întindeau cîmpuri de alabastru

se întîmplau cu ea atîtea poveşti

avea şi cîine la poartă

avea bani mărunţi. Zilnic. Aplauze pentru nopţi.

Cînd înşir toate aceste mici perspective ca un pictor

ce nu-şi mai găseşte-n oraş bucuria. Plecată. Să

aniversăm un ziar am mai zis unul singur

limba ta dulce

trompetele vinovate ce aşteaptă pe hol.