Poemul săptămânii:

din volumul Alcooluri. Poeme (1898 – 1913), de Guillaume Apollinaire, traducere, prefață, tabel cronologic şi note de Octavian Soviany, Editura Tracus Arte, 2019

Mai

O zi de mai şi Rinul şi bărcile pe valuri
Priveau cutare dame din pisc acel ţinut
Şi tu aşa frumoasă dar barca a trecut
Cine-a făcut să plângă deci sălciile pe maluri

Se închegau departe livezile în floare
Petalele căzute de prin cireşi arar
Ca unghiile iubitei de altădată par
Sunt pleoape de femeie petalele de floare

Pe drum pe lângă fluviu se duc cu pasul rar
Un câine o maimuţă menajerii gitane
Şi trag asinii leneş căsuţele-vagoane
În vreme ce se pierde prin viile renane

Un fluier ce îngână un cântec militar
Pe ruine a pus maiul podoaba-i cilibie
E iederă e viţă sunt ramuri de mălin
Dar vântul care-ncepe să bată dinspre Rin
Se năpusteşte-n sălcii şi-n viţele de vie

***

Puţini poeţi au încarnat mai bine paradoxalul decât a făcut-o Apollinaire în Alcools. Deschis cu toţi porii către real, îmbătat de ritmurile trepidante ale vieţii moderne, fascinat de concret (ca în „Zonă”) el are, nu în mai mică măsură, facies-ul unui livresc înrăit, dedat cu pulberea bibliotecilor, care îşi condimentează poemele (ca în „Merlin şi bătrâna”, ca în „Tâlharul”, ca în „Schivnicul”) cu termeni savanţi sau cu aluzii culturale accesibile doar erudiţilor. În Alcooluri el reuşeşte performanţa de a „scrie” realul şi de a rescrie simultan câteva secole de poezie franceză, de a fi totodată simbolist şi cubist şi de a fi, înainte de toate, Apollinaire, poetul grav şi năstruşnic în acelaşi timp, care păşeşte cu dezinvoltura unui copil pus pe şotii, spre noi orizonturi de poezie. – Octavian SOVIANY

Socotesc că trebuie să revenim la natură, dar fără să o imităm în maniera fotografilor. Când omul a vrut să imite mersul, a inventat roata care nu seamănă câtuşi de puţin cu un picior. – Guillaume APOLLINAIRE

Volumul este disponibil pe website-ul Editurii Tracus Arte: https://edituratracusarte.ro/produs/alcooluri-poeme-1898-1913-guillaume-apollinaire/