Poemul săptămânii:

TE VEI STAFIDI, VEI FI UN FRUCT EXOTIC, de Daniel Bănulescu

(din vol. Te voi iubi pânʼ la sfârșitul patului)

Nu e nevoie să te uit

Pentru că imediat ce adorm tu nu mai exişti pentru mine

Nu e nevoie să te mişti sau să gemi

Sau să bâzâi din tot şomoiogul celulelor tale

Pentru că imediat ce încep să adorm

Tu nici nu mai exişti pentru mine

Întoarce-te la buna ta coadă la roşii

Fii demnă bucuroasă cu prietenii distinsă în societate

Comportă-te ca şi cum

Nu ai şti că de mâine doar cutremurul îţi va mai ridica fusta

Şi numai pământul aruncat cu lopata îţi va întoarce o parte

din ce-ai pierdut

Fii rezonabilă

Ai mâini atât de frumoase încât nici n-au început

Şi nici n-au să înceapă vreodată

Ai buze de care n-o să ştie buldozeristul

gânduri de care nu auzise dulgherul

Şi sâni de care nu va afla nici groparul

Cine te va primeni şi spăla

Cine îţi va împinge bănuţul în gură

Cine te va strecura în buzunarele mele

Unde este sufletul tău

Unde îmi este transpiraţia ta

A aburit geamul din faţa magazinului Scala

Şi-am să trimit un nebun să te întoarcă cu degetul

Până când n-ai să mai plictiseşti nici un geam

Pe mine m-ai plictisit

Eşti doar o vegetaţie pitică a imaginaţiei mele

un grilaj

După care gafele mele privesc la tine ca la girafă

Ţi-ai dat cu rochie cu cataif şi cu carne

Dar imediat ce încep să adorm

tu nu mai exişti pentru mine

Eşti doar un semn pe care mi l-a făcut cineva

Care a băut o viaţă întreagă cu mine

Eşti numai un gând al şosetelor mele doldora

de picioarele mele

Ca un piept de şomer plin de cântece muncitoreşti

_

Daniel Bănulescu este un mare poet.
Mulţi critici din diferite generaţii au afirmat originalitatea, unicitatea lui Daniel Bănulescu.
El este imposibil de situat şi imposibil de imitat pentru că imitaţia, dacă se produce, sare-n ochi.
Horia Gârbea