Mihai Ignat a publicat la finalul anului 2020 un nou volum de poezie, Forme de apus, apărut la editura Tracus Arte. 

Mihai Ignat:  Aceste poeme (începute cu acela pomenit de tine mai sus, despre singurătate) au venit după ce scrisesem Frigul (când iarăși crezusem că am ajuns la capătul drumului în materie de poezie, pentru că acea „elegie” îmi crease senzația, scriind-o, c-am ajuns la saturație și epuizare), pe neașteptate, paradoxal tocmai din „golul” sufletesc al poemului-fluviu. Cert este că și-au găsit funcția lor, completând de fapt o „trilogie” începută cu Poate noaptea a și-nceput și continuată cu Frigul, în măsura în care în toate aceste cărți se manifestă, mai mult (Poate…) sau mai puțin (Forme…) livresc, din ce în ce mai acut existențial și expresionist, teama de crepuscul; asta, e, în fond, supra-tema celor trei, căci noaptea, frigul și apusul consună vizibil. Deci Forme de apus reprezintă o continuare, o reluare în cheie mai acut existențială și mai puțin cerebrală și „culturală” (cel puțin așa văd eu lucrurile, nu știu cum se conturează din afară), a aceleiași obsesii. Așa că Formelor… le-a fost de fapt ușor să se nască în siajul Frigului, în mai puțin de un an, mai ales că, din păcate, nu puteam da „în marșarier” pe firul vârstei… Funcția lor terapeutică iese astfel și mai limpede în evidență. (Dlite)

Link: https://blog.goethe.de/dlite/archives/1005-Mihai-Ignat-Putem-retri-cu-aceeai-inocen-o-nou-intalnire-pe-plan-emoional.html