Poemul săptămânii: „Dragoste”, de Vladimir Maiakovski
| martie 5, 2021
În această săptămână vă propunem poemul „Dragoste”, de Vladimir Maiakovski, din volumul Singur în mulțime, recent apărut la editura Tracus Arte, în traducerea din limba rusă a Cameliei Dinu.
Dragoste
Fata se înfăşura temător într-o mlaştină,
creşteau amenințătoare cântece de broaşte,
pe şine se clătina un oarecare roşcat,
şi bucle făceau locomotivele înciudat.
În aburul norilor, prin zgura soarelui
s-a izbit turbată mazurca vântului,
şi iată-mă, sunt trotuarul încins de iulie,
iar femeia mi-aruncă sărutări – chiştoace!
Părăsiți oraşele, oameni proşti!
Mergeți goi, să turnați pe zăduf
vinuri bețive în pieptul-burduf,
şi ploaia-sărutări pe cărbunii-obraji.
1913
„Astăzi este mai bine ca Maiakovski să fie lăsat în pace. Pentru că totul despre el este ştiut, pentru că nimic despre el nu este clar.”
Iuri Karabcievski
„Îmi place enorm poezia timpurie a lui Maiakovski. Pe fundalul bufoneriilor din acea perioadă, gravitatea ei apăsătoare, ameninţătoare, tânguitoare era complet neobişnuită. A fost o poezie modelată cu măiestrie, orgolioasă, demonică şi în acelaşi timp complet condamnată, muribundă, care cerea ajutor.”
Boris Pasternak
„Maiakovski și-a ales singur sfâșierea, a trăit-o cu bună știință, a vrut să fie poet, dar și agitator al mulțimilor, a crezut că limitele dintre propagandă și poezie pot fi șterse, a încercat să le șteargă. Nu și-a putut pune între paranteze sensibilitatea debordantă, excesivă, dar în același timp a luat în serios toate cerințele instanței exterioare.”
Gheorghe Crăciun
Volum disponibil pe website-ul editurii: https://edituratracusarte.ro/produs/singur-in-multime-vladimir-maiakovski/
