Demonstraţia lui Iulian Bocai are pe fundal istoria universităţilor din Occident, unde s-a petrecut, în mare parte, „instituţionalizarea”, autorul oferind excelente disertaţii despre ideile pedagogice din diferite epoci, răsfrânte asupra tuturor formelor de învăţământ. Cercetătorul are în vedere patru arii culturale: germană, engleză, franceză şi română, abordarea sa fiind una comparatistă, atentă la asemănări şi deosebiri într-o proporţie echilibrată. Lipsesc, totuşi, unele nuanţări, care puteau veni pe fondul discutării diferenţelor semnificative dintre iluminismul francez şi iluminismul britanic şi, mai ales, cel scoţian. Germania se apropie prin Kant de iluminismul britanic. În spaţiul românesc au pătruns ideile iluministe franceze, contaminate de romantism, aproape deloc cele englezeşti, foarte puţin cele germane în prima jumătate a secolului al XIX-lea, mai mult în a doua jumătate. Asta nu-l împiedică, totuşi, să descrie corect mecanismele instituţionalizării şi să identifice mizele acesteia şi tensiunile intelectuale şi sociale pe care le-a generat în Occident: „conflictul acesta între o educaţie gândită de stat şi în sprijinul lui şi una «liberă», a comunităţilor care vor să-şi educe copiii în convingerile locale şi să-i ferească de mâna lungă a autorităţii şi de pretenţiile ei doctrinare, va fi definitoriu pentru secolul XX, deşi în ultimă instanţă toate ţările europene vor accepta etatismul ca fapt împlinit” (p. 44). Este o idee care revine, pentru că instituţionalizarea devine, de la un punct, echivalentul etatizării, deşi ar fi necesare unele nuanţări şi aici, asupra cărora voi reveni ceva mai încolo.

(Gabriel Nedelea, revista Ramuri)

Citiți integral aici: http://revistaramuri.ro/index.php?id=4978&editie=178&autor=de%20Gabriel%20Nedelea