„Indicele fericirii globale”, de Mihai Kantzer
| iunie 16, 2021
Indicele fericirii globale (Tracus Arte, 2021) de Mihai Kantzer este un volum de poeme care atrage atenția prin chiar titlul ales. Cuantificarea fericirii e similară cu ocupația sisifică a speciei din toate timpurile și spațiile. Ilustrațiile, realizate de Răzvan Luscov, configurează și ele o dimensiune în care se împletesc reușit imaginile poetice cu cele vizuale. Pentru cititorul dintre Nistru și Prut, curios poate să pară și numele autorului. Pseudonimul literar al lui Bogdan Popescu, Mihai Kantzer, provine de la numele unui bunic matern (Canțăr) născut în Basarabia. Din start deduci o ironie latentă față de marile teme și temeri umane. O ironie a contemplației trecutului și a meditației anxioase la un viitor incert. Textele conțin o preocupare futurologică vădită, e interesul pentru probabilitatea de definit sau de realizat, pentru „zgomotul asurzitor/ al marilor planuri de viitor” în care „vom sărbători viitorul”. Dar toate lucrurile cele mari sunt privite și intuite din geamul apartamentului unde se produc „manevrele NATO din bucătăria noastră” și unde s-a instaurat deja „noua ordine globală”. Este o zonă a cotidianului citadin în care trăiești un „asediu sau război la semafor”, unde te gândești la „particula lui Dumnezeu”. E noul oraș „zen”. În acest cadru urban, frumusețea este și ea recentă: „noile malluri sticloase care răsar zgomotos/ precum vocea ta, iubito”. De altfel, iubita este o formă de salvare de ceilalți, de „o viață întreagă/ în care am tăcut”. Maria Pilchin
Cronica literară poate fi citită în numărul 4/2021 al Revistei literare din Republica Moldova.
Volum disponibil în librăriile partenere și pe websiteul editurii Tracus Arte: https://edituratracusarte.ro/produs/indicele-fericirii-globale-mihai-kantzer/
FaceBook editura Tracus Arte: https://www.facebook.com/editura.tracusarte
Chiar la zi cu realitatea și realitățile e poezia lui Mihai Kantzer, nu doar scoasă parcă direct dintr-o bulă media, ci și înghesuind acolo tot ce-ar putea ține de proiectul nostalgic al „existenței”, cea ajunsă „o formă tot mai desuetă”. Nu realități consistente, de-afară ori dinlăuntru, ci „reality show”-uri conspectează Kantzer, istoria ca „thriller” în episoade înmulțite prin franciză, una în care eroii de pe vremuri primesc, în sfîrșit, nenumărate like-uri. Oricât de directă și brutală ar fi agresiunea cotidiană, ea e doar o secvență din vreun „thriller cu monștri marini”. În acest regim de inconsistență vitală, firește că nu e loc de drame. De aceea Kantzer nu face tapaj de sentimentul vidării existențiale, ci tratează lucrurile cu seninătate ironică. Dar e o ironie în ecuație melancolică, inteligent jucată printre aluzii și notații, cu nostalgia bravată ca nonșalanță. Al. Cistelecan
MIHAI KANTZER (pseudonimul literar al lui Bogdan Popescu), scriitor, studii postuniversitare şi universitare: doctor în filosofie (2007); bursier OSI/FCO Chevening al Universităţii Oxford (2003-2004); bursier ERASMUS al Universităţii „La Sapienza” Roma (1999-2000); bursier TEMPUS al Universităţii din Bologna (1998); studii universitare la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti (1995-1999). Cărţi (de autor şi în colaborare): Qualia şi filosofia conştiinţei (Editura Antet, 2007); Filosofia conştiinţei şi ştiinţele cognitive (împreună cu Angela Botez, Editura Cartea Românească, 2002); A publicat poezie în România literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Arca, Viaţa Românească, Ramuri, Contemporanul. Din 2018 este director al Institutului Cultural Român de la Stockholm; în perioada 2013-2018, a condus Centrului Naţional al Cărţii din cadrul Institutului Cultural Român.
