Poate bucuria (certitudinii unui viitor) e mai importantă decât fericirea
| ianuarie 15, 2022
Pe coperta a IV-a, Gheorghe Grigurcu subliniază complexitatea liricii Simonei-Grazia Dima, cu drumul său de la abstract către concret, Tudorel Urian scrie despre „senzația unui ermetism cu nuanțe de suprarealism”, dar, de fapt, este vorba în primul și în primul rând de un recital concert (scuzată să fie repetiția!) dintr-o inimă „de transparențe-a muzicii” (orice inimă… bună este un paradis; poemul din care cităm acum este „Eden. Prin artele rodirii”, p.59), unde replica aparține Regelui Timp (vă mai aduceți aminte de Gopo în acest rol, în „Maria Mirabela”?), „cu pleoape coborâte/ și lăstuni pe creștet,/(…) cu trupul de pământ, părinte/ și, prin artele rodirii generoase,/ subțire interpret al gândului.”
Așadar, avem o carte de o frumusețe stranie, care te poate trimite cu gândul la romanul „Piranesi” scris de Susanna Clarke („În pliul sur dintre cicloane/ se deslusește, încadrat de aripi/ negre-n zbateri, neutrul viu/ și vaporos unde amurgul duce/ încet de coarne taurul netoto al zilei.”, p.62), acolo fiind o ilustrare prozaică (dar cu ce umbră a Poeziei sublime!) a grandorii minții omenești, cu luminile, dar și cu obscuritățile sale, aici liricul filosofic depănând subtil-ul „caier de la temelii”, duelându-se aproape gotic cu „ambasadorii umbrei”, într-un univers unde există, totuși, tristețe, jale („unanimă” sau „hieratică”, p.29), puritate a propriilor mâhniri (cf.p.56)!
Bachelard ar fi fost cu siguranță încântat de un poem precum „Ardere”, care face legătura între elementele primordiale pe care filosoful francez le-a tratat oarecum separat, unitatea lor dialectică neavând, poate, o lucrare care să sintetizeze… Adevărul (apare aici un alt copac, pe lângă Baobabul deja opus Plopului/plopilor): „Copacul orbitor, trăsnit întruna,/ dar făr-a fi atins, strunește calm/ lucruri aprinse cu zgomot, arbitrar,/ până le-nvață o combustie blândă,/ fără sunet, ca foșnetul de iarbă,/ și-atunci adevărata vâlvătaie,/ mult prea puternică pentru-a dori/ să strice, cu demăsura ei,/ dulceața locului, se va zări pe cer,/ trandafirie, în seara cu privighetori,/ purificată de grabă și sălbăticie,/ când razele-i pătrund, neîntrerupt,/ perdeaua norilor și filamentele/ cuvintelor, subpământene./ Eliberată, ea se face fluviu, fruct zemos,/ imens și-n lume arde-acum un singur foc.” (p.63) Adi Secară
Citiți continuarea aici: https://bookhub.ro/poate-bucuria-certitudinii-unui-viitor-e-mai-importanta-decat-fericirea/
Carte disponibilă - o poți cumpăra
Havuz / Simona-Grazia Dima
Titlu: Havuz
Autor: Simona-Grazia Dima
ISBN: 978-606-023-211-7
Nr. pagini: 84
-
25,16 leiCitește mai mult
Havuz / Simona-Grazia Dima
Titlu: Havuz
Autor: Simona-Grazia Dima
ISBN: 978-606-023-211-7
Nr. pagini: 84
25,16 leiCitește mai mult
Cărți adăugate recent
Amprente. O antologie a poetelor poloneze
E extraordinară antologia pe care o aveți în mână. Puține cărți m-au zguduit la fel în anii din urmă. Adam Zagajewski a scris un poem celebru care se cheamă Încearcă să lauzi lumea mutilată. E greu să faci asta, băiețeala stupidă a poeților îi face prea adesea să creadă că o lume mutilată face inutilă poezia (propoziția celebră a lui Adorno despre barbaria poeziei scrise după Auschwitz e una dintre cele mai cunoscute probe); însă poetelor poloneze din antologia asta le iese – repet cuvântul, oricât de abuzat e de regulă – extraordinar. „Nu vreau să-mi moară oamenii”, scrie undeva cea mai tânără poetă din antologie. Și totuși îi mor – și totuși ea scrie poeme atât de firești & zguduitoare despre înmormântarea lor. În alte poeme se vorbește despre plâns – dar un fel special de plâns, care nu te oprește din micile acțiuni care schimbă lumea (cum face plânsul cu băieți ca Ghilgameș sau Ahile, oprindu-i din acțiune pentru destul timp). Asta e ce fac atât de – o spun a treia oară – extraordinar poetele poloneze: vorbesc vindecător despre lumi mutilate. Ce fac ele e proba că, în mâinile potrivite, toate promisiunile poeziei funcționează.
Radu Vancu
-
60,00 leiAdaugă în coș
Amprente. O antologie a poetelor poloneze
E extraordinară antologia pe care o aveți în mână. Puține cărți m-au zguduit la fel în anii din urmă. Adam Zagajewski a scris un poem celebru care se cheamă Încearcă să lauzi lumea mutilată. E greu să faci asta, băiețeala stupidă a poeților îi face prea adesea să creadă că o lume mutilată face inutilă poezia (propoziția celebră a lui Adorno despre barbaria poeziei scrise după Auschwitz e una dintre cele mai cunoscute probe); însă poetelor poloneze din antologia asta le iese – repet cuvântul, oricât de abuzat e de regulă – extraordinar. „Nu vreau să-mi moară oamenii”, scrie undeva cea mai tânără poetă din antologie. Și totuși îi mor – și totuși ea scrie poeme atât de firești & zguduitoare despre înmormântarea lor. În alte poeme se vorbește despre plâns – dar un fel special de plâns, care nu te oprește din micile acțiuni care schimbă lumea (cum face plânsul cu băieți ca Ghilgameș sau Ahile, oprindu-i din acțiune pentru destul timp). Asta e ce fac atât de – o spun a treia oară – extraordinar poetele poloneze: vorbesc vindecător despre lumi mutilate. Ce fac ele e proba că, în mâinile potrivite, toate promisiunile poeziei funcționează.
Radu Vancu
60,00 leiAdaugă în coș
Teatru / Teodor Mazilu
Prin percutanța teatrală a replicii sale aforistice, de o mare densitate ideatică, prin paradoxala „sinceritate” a personajelor, în afirmarea orgolioasă a propriei lor ticăloșii, dezvăluind o îngrijorătoare falsificare a zonelor afectivității umane, prin esențializarea viziunii satirice globale asupra inautenticității de orice fel, ca și prin libertățile formale pe care și le asumă noile sale structuri dramatice, Mazilu a exercitat și va exercita în continuare una dintre cele mai puternice influențe asupra dezvoltării dramaturgiei originale, consolidându-i vocația satirică în numele unui „moralism” justițiar, de o superioară elevație spirituală.(…) Șansa de a cunoaște lumea lui Mazilu e șansa de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine.
Victor Parhon
-
70,00 leiAdaugă în coș
Teatru / Teodor Mazilu
Prin percutanța teatrală a replicii sale aforistice, de o mare densitate ideatică, prin paradoxala „sinceritate” a personajelor, în afirmarea orgolioasă a propriei lor ticăloșii, dezvăluind o îngrijorătoare falsificare a zonelor afectivității umane, prin esențializarea viziunii satirice globale asupra inautenticității de orice fel, ca și prin libertățile formale pe care și le asumă noile sale structuri dramatice, Mazilu a exercitat și va exercita în continuare una dintre cele mai puternice influențe asupra dezvoltării dramaturgiei originale, consolidându-i vocația satirică în numele unui „moralism” justițiar, de o superioară elevație spirituală.(…) Șansa de a cunoaște lumea lui Mazilu e șansa de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine.
Victor Parhon
70,00 leiAdaugă în coș
Anti Love Story- Stefan Caraman
Drama unei povești nu se ascunde în ceea ce se întâmplă în ea, ci în ceea ce se întâmplă în afara ei. Acel, „cear fi fost dacă…”. Știi de ce te-am adus în Piața Romană? Aici e una din zonele cele mai aglomerate din București, aici au început cele mai multe povești și aici s-au terminat, aici autobuzele care intră în stație au venit cu cineva și au plecat cu altcineva, apoi au revenit iar, dar… cu alții, mereu alții. E ca un dans perpetuu, un dans bolnav, dansul umanității risipite în povești. Și pentru că aici București mi-a dat și tot aici București mi-a luat… Iar astăzi vreau să îți vorbesc despre reîntoarceri, despre momentul pe care fiecare îl trăiește întro zi, acela în care își amintește și retrăiește. Ai vrea să te întorci, dar nu o faci, la ce bun? Însă unii o fac, inconștienți, disperați, obligați poate, ajung la punctul de plecare, dar acolo nu mai e nimeni, sau e altcineva, sau e cel pe care vor cu ardoare să-l regăsească, însă nu întâlnesc decât o epavă a acestuia, un personaj semănând vag cu cel pe care și-l amintesc, un străin, adică o poveste.
-
35,00 leiAdaugă în coș
Anti Love Story- Stefan Caraman
Drama unei povești nu se ascunde în ceea ce se întâmplă în ea, ci în ceea ce se întâmplă în afara ei. Acel, „cear fi fost dacă…”. Știi de ce te-am adus în Piața Romană? Aici e una din zonele cele mai aglomerate din București, aici au început cele mai multe povești și aici s-au terminat, aici autobuzele care intră în stație au venit cu cineva și au plecat cu altcineva, apoi au revenit iar, dar… cu alții, mereu alții. E ca un dans perpetuu, un dans bolnav, dansul umanității risipite în povești. Și pentru că aici București mi-a dat și tot aici București mi-a luat… Iar astăzi vreau să îți vorbesc despre reîntoarceri, despre momentul pe care fiecare îl trăiește întro zi, acela în care își amintește și retrăiește. Ai vrea să te întorci, dar nu o faci, la ce bun? Însă unii o fac, inconștienți, disperați, obligați poate, ajung la punctul de plecare, dar acolo nu mai e nimeni, sau e altcineva, sau e cel pe care vor cu ardoare să-l regăsească, însă nu întâlnesc decât o epavă a acestuia, un personaj semănând vag cu cel pe care și-l amintesc, un străin, adică o poveste.
35,00 leiAdaugă în coș
Atelier de reparații umane/ Izabela Radosevici
Izabela Radosevici s-a născut la Caransebeș, în 1999. A absolvit Facultatea de Matematică și Informatică, limba Engleză, în cadrul Universității de Vest din Timișoara, în 2021. Membră a Cenaclului ,,Pavel Dan”, al C.C.S. Timișoara, coordonat de poetul Eugen Bunaru. Membră a Clubului Helion, coordonator Cornel Secu, unde a debutat cu proză scurtă atât în revista tipărită, cât și în cea online. În vara anului 2023 a făcut parte din delegația ce a reprezentat Clubul Helion în cadrul convenției internaționale Eurocon Konflict, ce s-a desfășurat în Uppsala, Suedia. A publicat poezii în revistele Orizont, Arca, Planeta Babel, în Antologia de texte Conexiuni, editată în urma concursului literar Lirismograf (Sibiu), de asemenea în Antologia Pavel Dan 65 – Carapacea de Aur, apărută în 2023, la Ed. Tracus Arte. Lecturi publice: la Timișoara, Cluj, Arad, Săvârșin, Lugoj. A fost invitată la Atelierul de lectură Junimea, sesiunea XXI. A participat cu lecturi la Festivalul Literatura Tinerilor, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, ediția septembrie 2024.
-
25,00 leiCitește mai mult
Atelier de reparații umane/ Izabela Radosevici
Izabela Radosevici s-a născut la Caransebeș, în 1999. A absolvit Facultatea de Matematică și Informatică, limba Engleză, în cadrul Universității de Vest din Timișoara, în 2021. Membră a Cenaclului ,,Pavel Dan”, al C.C.S. Timișoara, coordonat de poetul Eugen Bunaru. Membră a Clubului Helion, coordonator Cornel Secu, unde a debutat cu proză scurtă atât în revista tipărită, cât și în cea online. În vara anului 2023 a făcut parte din delegația ce a reprezentat Clubul Helion în cadrul convenției internaționale Eurocon Konflict, ce s-a desfășurat în Uppsala, Suedia. A publicat poezii în revistele Orizont, Arca, Planeta Babel, în Antologia de texte Conexiuni, editată în urma concursului literar Lirismograf (Sibiu), de asemenea în Antologia Pavel Dan 65 – Carapacea de Aur, apărută în 2023, la Ed. Tracus Arte. Lecturi publice: la Timișoara, Cluj, Arad, Săvârșin, Lugoj. A fost invitată la Atelierul de lectură Junimea, sesiunea XXI. A participat cu lecturi la Festivalul Literatura Tinerilor, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, ediția septembrie 2024.
25,00 leiCitește mai mult






