Cum nu se poate mai bine a apărut studiul lui Iulian Bocai, Filologii (Instituționalizarea studiului literar în Europa) (Tracus Arte, 2020). El invită la discuții în multe direcții, liniile directoare pot fi găsite încă din Argumentul cărții, unde autorul precizează că „în multe privințe, evoluția instituțională a studiului literar este evoluția pretențiilor sale științifice” (p. 12). Să ne așteptăm, deci, la un comparatism al situației studiului literar în Europa (în special a celei de la sfârșit secol XVIII și, îndeosebi, și de pe parcursul secolului al XIX-lea) influențat de caracterul mimetic al literaturii în fața științelor exacte. Aducând o serie de fapte, de luări de poziții și cărți, tânărul cercetător modelează abil nașterea studiului literar instituționalizat, reușind să sintetizeze cu ajutorul unei forțe de creație ce nu trebuie să lase cititorul indiferent.

În 2018, Iulian Bocai publica un articol intitulat Mor umanioarele? (Odă pentru umanism) (Observator Cultural, nr. 943) în care vehicula ideea conform căreia umanioarele sunt puse în poziția de a apela continuu la un discurs (auto)legitimator. Motivele diferă de la un caz la altul în funcție de contextul istoric, însă discuția unui eventual deces (fie artificial, fie natural) al umanioarelor gravitează în jurul aceleiași întrebări: raportându-ne la piața muncii, ne sunt utile umanioarele? Aparent, problema nu e de actualitate. Din noua carte a lui Iulian Bocai, Filologii, rezultă că un factor influent al necesității unui asemenea tip de discurs este reprezentat de către statutul, mai nou, secundar al umanioarelor pe plan social (de aproximativ două secole încoace, după dezrobirea științelor exacte de sub tutela lor). Silviu Romaniuc

Citiți continuarea aici: https://revistatimpul.ro/imitatie-validare-si-putere/