Iată de ce, la antipodul acestui mod bizar de a înțelege istoria literară (ca și pe cea a oricărei discipline), Volceanov își respectă și în cartea recentă modul de lucru și stilul elegant al raportării istoriografice. Desigur, pentru cine i-a urmărit activitatea și scrisul, raportarea aceasta la contribuțiile anterioare nu este una formală și complezentă. Autorul nu se sfiește să facă obiecții, să amendeze puncte de vedere contestabile, să urmărească pe text nu numai diferențele între traducerile făcute din Shakespeare, ci și erorile precursorilor. Aplicând parcă punctajul unei polemici de tip Oxford, Volceanov dezbate cu adevărat un subiect și nu se lasă impresionat de sonoritatea numelui celui pe care îl va amenda. Daniel Cristea-Enache

Cronica completă aici: https://romanialiterara.com/2022/01/shakespeare-azi/

România literară nr. 3/2022