Probabil ce m-a atras cel mai tare la acest volum însă este timbrul din plante & animale, pe care îl văd proorocind cu succes reîntoarcerea tematicii naturii în poezia românească (să fim sinceri, tematica și-a reintrat foarte provocator în putere încă de acum câțiva ani cu volume semnate de Vlad Drăgoi, Radu Nițescu și alții, dar simt că mai are de prins ceva forță pentru a-și lua un statut propriu). Aici autorul m-a cucerit definitiv prin empatia necerută, idealizant umană, care își face loc pe nesimțite într-un volum care nu se ferește să fie brutal imediat după ce e tandru. Pentru cine mai ține minte poeziile din cărticică pentru pisică și bunicuța care trecea veșnic strada în odeletă societății de consum, cadranul al treilea n-are cum să nu fie distrugător, mai ales când eroii sunt, într-o transpunere oarecum existențială, tot o metaforă pentru sine („vine o clipă în viața oricărei pisici/ jigărite și rîioase când realizează/ că nu-și va depăși condiția”). În anumite părți, precum în poezia trîntor, autorul scapă inclusiv indicii la prima persoană, după ce în cea mai mare parte a volumului a purtat un discurs despre sine raportat la persoana a doua. Florin Rădulescu

Citiți cronica completă aici: https://www.sangrilaartisticground.com/cand-sinceritatea-te-pastreaza-viu