Pentru cine a fost mai degrabă afectat de pierderea rapidă a libertăților în acest interval problematic survenit după martie 2020 decât de amenințarea morții, textul lui Bernanos oferă răspunsuri la care nu ne⁠-⁠am mai gândit de la o vreme încoace, tocmai pentru că nu ne⁠-⁠am pus suficiente întrebări despre libertate, zilnic bulversați de discursul panicard, isteric al presei și televiziunilor, la unison pe întreg mapamondul. Un discurs suspect de unitar, care a pus mereu între paranteze tocmai ceea ce era mai frapant: de la o zi la alta, aparent imprevizibil, cetățeanul global se trezea privat de drepturi, întâi dreptul la liberă circulație, apoi, ca un apogeu, dreptul de a dispune de propriul corp (dreptul de a-și da consimțământul pentru o intervenție medicală).

Tocmai acest discurs al presei a avut efectul de a ne închide în prezent, de a bloca orice comparații cu ceea ce nu i⁠-⁠a convenit, de a sugera mereu analogiile care justificau deciziile prezentului (gripa spaniolă din 1918 sau alte episoade cu epidemii care au decimat umanitatea și nu pandemia din 2009, trecută fără măsuri abuzive, fără închiderea universităților, școlilor, teatrelor, cinematografelor etc.). Pentru cetățeanul statului global, fără probleme de sănătate, marea amenințare a fost un alt tip de virus, vizând întregul spectru politic și social, virusul totalitar. Dar despre omul sănătos nu s⁠-⁠a prea vorbit. Și nici despre totalitarism. Au fost și excepții, așa cum este textul lui Ștefan Borbély din 1 mai 2020, În afara timpului din revista „Familia”, care puncta foarte precis sursa instituțională a acestor măsuri abuzive, precum și ideea autorităților de a institui un soi de bizară buclă temporală, începând din martie 2020, soldată, așa cum s⁠-⁠a văzut de atunci încoace, cu o serie de alte suspendări ale activităților, drepturilor și obișnuințelor democratice ale unei întregi societăți. În linia lui Giorgio Agamben din textul Medicine as Religion, dar precedându⁠-⁠l, oferind și exemple precise, Ștefan Borbély avansa supoziția, între timp confirmată de datele acestor doi ani, că diferitele măsuri autoritare, neconstituționale – la care deja am asistat – urmau să fie ambalate în decizii medicale.

Citiți textul complet aici:

https://optmotive.ro/2022/105/art1/index.html

OPT Motive / Andrei Simuț