Cu siguranță Vlad Beu este un poet atipic, din multiple puncte de vedere (și aici nu intră în niciun caz faptul că este, ca formare profesională, IT-ist): în primul rând pentru că deține această combinație rar întâlnită de claritate a discursului și siguranță de sine, lăsând impresia că știe în fiecare moment, la fiecare vers, ce are de spus/ de livrat/ de împărtășit cititorilor săi; în al doilea rând pentru că a apărut practic de nicăieri, dar totuși nu lasă să se întrevadă în poezia sa „celebrele” stângăcii inerente debutanților. Este clar că fie a citit foarte mult, a scris și rescris și lăsat la dospit, scoțând în livrare produs finit doar atunci când a considerat că este bun de consum, fie este un tip înzestrat de la natură cu toate darurile necesare pentru a scrie poezie, și nu orice fel de poezie, ci una vie, actuală, adaptată la „cerințele pieții” (și ale vieții), fie și una și cealaltă, ceea ce este, de fapt, chiar mai ușor de crezut.

Romeo Aurelian Ilie 

Citiți cronica completă aici:

https://cronicilerai.blogspot.com/2022/04/dumnezeu-e-baiat-de-cartier-dar-si-it

Vă invităm să urmăriți și dialogul din Biblioteca lui Gelu #11 | Vlad Beu: