La editura Tracus Arte va apărea volumul Acel ceva, de Czesław Miłosz, în traducerea lui Constantin Geambaşu.

Ca urmare, ce este acel punct enigmatic spre care Miłosz a arătat (mental) cu degetul? Acest punct, extrem de important, încât a fost nevoie să-și îndrepte de-a dreptul atenția, și în același timp greu de numit, încât poate fi definit doar cu un pronume demonstrativ? Și mai departe: folosirea acelui pronume exprimă neputința celui care îl descrie? Ceea ce ar fi cu atât mai surprinzător, cu cât, după cum se știe, Miłosz este un maestru în redarea limpede a concretului. În aparență, răspunsul este ușor: titlul Acel ceva îl poartă în volum poezia care descrie variate ipostaze ale suferinței umane: singurătatea celui fără cămin; spaima omului hăituit ca un animal; paralizarea generată de imagini ale mizeriei, îmbătrânirii și bolii; durerea produsă de pierderea persoanei dragi; disperarea în fața morții implacabile.

Aleksander Fiut

Pe măsură ce înaintează în vârstă, Czesław Miłosz renunță la prozodia clasică în favoarea versului liber și a unor forme „mai încăpătoare”, în care predomină tonalități purificatoare, esențializate, ca urmare a unor profunde trăiri și reflecții asupra vieții și a morții.

Adept al axiologiei înrădăcinate în creștinism, poetul nu trece peste dramatismul condiției umane. Manifestă o atitudine umanistă, în pofida scepticismului care îl năpădește deseori.

Constantin Geambașu

Czesław Miłosz (1911-2004) s-a născut la Szetejnie, în Lituania. A studiat dreptul la Universitatea din Vilnius (un an la Universitatea din Varșovia). A petrecut un an la Paris ca bursier (1934-1935), unde a cunoscut o puternică înrâurire din partea rudei sale, poetul Oscar Miłosz. În timpul ocupației fasciste a lucrat la Biblioteca Universitară din Varșovia și a participat la viața literară clandestină. Între 1945 și 1949 a lucrat în diplomație, mai întâi la consulatul din New York, iar apoi ca atașat cultural la Ambasada Poloniei de la Washington. Un an mai târziu va deveni secretar al Ambasadei Poloniei la Paris. În anul 1951 cere azil politic în Franța, unde rămâne până în anul 1960, când a plecat în SUA să țină cursuri de literatură polonă la Universitatea din California. În anul 1961 a devenit profesor de literaturi slave la Universitatea din Berkeley. În anul 1980 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. A colaborat cu revista Kultura din Paris. După căderea comunismului a vizitat Polonia și Lituania. A devenit cetățean de onoare al Cracoviei, unde a locuit o bună perioadă de timp. A publicat numeroase volume de poezii și de eseuri (cel mai cunoscut fiind Gândirea captivă, tradus în multe limbi). A scris și două romane (Valea Issei, tradus și în românește, și Cucerirea puterii). A tradus în polonă poeți englezi și americani, psalmi și texte biblice.