Dar „Cei cinci ani de muțenie” nu e doar despre prezenţa tatălui… absent, e o carte existenţială, de poezie cotidiană, (auto)ironică, o carte despre relaţia eului liric feminin cu literatura, dar şi cu bărbaţii, cum poţi să te ratezi ca femeie din cauza faptului că eşti scriitoare şi cum te poţi rata ca scriitoare din dorinţa de a fi într-o relaţie fericită. Cît despre viaţa personală, „ai vrut un bărbat şi el a plecat/să-şi caute un loc de muncă stabil/ai fost avansată şi el a plecat/să-şi caute o iubită pe care a întîlnit-o în tren”. Viaţă amară, cum se numeşte ultimul capitol al cărţii, celelalte două avînd titluri la fel de inspirate: „Cei care pleacă şi cei ce rămîn” şi „Cei mai buni înotători se îneacă”.  Mihail Vakulovski

Citiți continuarea aici: https://revistagolan.com/cei-cinci-ani-de-mutenie/