Dintru început trebuie spus că volumul Sangvinar este unul de poeme în proză, în care liricul se întrepătrunde foarte bine cu epicul. Și cum epicul cere întotdeauna un personaj, Rareș Călugăr l-a inventat pe Lucrețiu Mozeș, un actant hibrid, cameleonic, când evreu, când creștin, când rabin, când monsenior, când medieval, când modern sau contemporan, când erou, când antierou, unul din aceeași stirpe literară cu Kirilă al lui Teodor Dună sau cu Mopete al lui Mircea Ivănescu, un caracter greu de fixat, de prins, de descris, și în ultimă instanță, greu de urmărit. Ceea ce este însă foarte interesant, este că Lucrețiu Mozaș nu apare chiar din primul poem, ci abia din cel de-al treilea.”