#încurând👉 “Poesie/Poezii”, de Pier Paolo Pasolini
| noiembrie 25, 2022Poet, romancier, dramaturg, regizor de film, scenarist, teoretician și critic literar și
cinematografic, eseist și jurnalist pasionat și virulent, traducător, autor de cântece, actor,
din când în când și desenator, Pier Paolo Pasolini (1922-1975) a fost în toate aceste
domenii altfel decât ceilalți: subiectiv în judecăți și acțiuni, dar mereu implicat cu pasiune
în frământările cetății, fie ele politice, sociale sau culturale; înnoind în mod surprinzător
poezia și poetica italiană, deși se declara „o forță a trecutului”; etalându-și uneori agresiv
diversitatea sexuală și intelectuală, însă punându-și-le mereu în discuție; tânjind după o
puritate și o idealitate pe care le știe terfelite de societate și de el însuși etc. Pasolini este
considerat acum chintesența turbulentei perioade postbelice italiene. În proteica sa
creație, poezia ocupă locul cel mai înalt: ea este creuzetul în care Pasolini își topește
credințele, îndoielile, aspirațiile și contradicțiile; ea este, dintre toate, expresia
privilegiată, absolută, în care orice rostire devine adevăr, orice notă personală devine
afirmație universală. Volumul de față este primul florilegiu din această poezie oferit
cititorului român.
”Poezia lui Pasolini nu poate fi izolată de magma care îi contopește întreaga creație și
întreaga existență. Căci temele, întrebările, frământările circulă transversal prin toată acea
uriașă ectoplasmă care ține de pulsiunea lui de a devora întreaga realitate și de a fi
devorat de ea. Viața și reprezentarea vieții sunt la Pasolini un tot inextricabil. De aici
caracterul de mărturie autobiografică, de jurnal, al versurilor lui, chiar și atunci când nu
par astfel. Poezia lui Pasolini nu este niciunde ușoară (în ambele sensuri ale cuvântului);
de multe ori ea descumpănește și irită, căci eviscerarea trupească, sufletească și mentală
pe care poetul o execută în fața cititorului pretinde o reciprocitate nu lesne de susținut.
Dar forța ei stă tocmai în această unitate compactă a ființei cu creația sa. Poezia lui este
chiar această unitate.”
Smaranda Bratu Elian