Ancheta România literară.

Mihai MĂNIUȚIU

Am coșmaruri

Nu știu câtă relevanță vor avea „bunele“ mele pentru cititorii revistei „România literară“, dar, iată, urându-le și lor, pentru anul care vine, să aibă parte de ele, cutez să le înșirui: în primul rând, le doresc să nu le lipsească oamenii care-i iubesc și prietenii fideli care ar sări să-i ajute, la o adică, chiar și în miez de noapte, dacă li s-ar cere ajutorul; eu am sentimentul că în jurul meu sunt astfel de oameni și de prieteni, și asta mă face să rămân, în ciuda vârstei, pe linia de plutire. Le doresc, de asemenea, să li se facă dor de cei la care țin, să li se facă dor în fiecare zi, cum mi se face mie, și să nu le fie rușine să-și arate iubirea față de ei.

Celor care scriu, le doresc să aibă norocul unor redactori de carte extraordinari și dedicați, precum cei de la Humanitas, Școala Ardeleană, sau Tracus Arte.