Poezia este un proces de creație, unul mobil, continuu. Observarea actului poetic trebuie corelată cu direcțiile, cu tendințele energiei poetice, cu expresia estetică a acestuia; cu ajutorul elementelor primare furnizate de trăiri, de senzații, unificate și amplificate în perspectiva căutării ființei, a sensului acesteia, poetul caută să creeze și să recreeze lumea în spațiul propriei gândiri, al propriei sensibilități, țintind adesea reformarea unor structuri pe care le consideră nepotrivite simțirii și gândirii sale. După ce câțiva ani a fost prezent pe platformele „O mie de semne“ și „Noise Poetry“ sub pseudonimele Sam și Sam Gumm, tânărul Samir Molaomer debu tează editorial la prestigioasa Editură Tracus Arte cu volumul de poezii Pig Boy. La o primă vedere, volumul reprezintă o negare a tiparelor tradiționale prin declanșarea de noi valențe ale cuvântului, apropiindu-se de zona supra realis mului– cu extensii ale limbajului, cu incandescența formelor, cu libertatea exprimării. Samir Molaomer este italian de origine, dar trăiește în România din 2012, așadar sunt posibile influențe ale lecturilor avangardei italiene, cât și ale celei românești. Aflat pe o orbită poetică originală, autorul utilizează o lexicalizare proprie, una care primește o justificare ideatică, dar pe alocuri există riscul ca mintea săți rămână la expresiile șocante și nu la imaginea frământată a trăirilor: „așteptăm/ să ni se blegească stările/ … nu reușim să comunicăm că nimic nu este ok/ – ajunge că doar atârnă, patetic, ajunge/ că ne lăbărim pe întuneric“. Textele sale au o anume fluiditate, iar succesiunea acestora pune în valoare raporturile de forță și tensiunile pe care se bazează echilibrul intern al întregului volum. Considerând că experiența generică a poeziei este dublă – a uimirii, dar și a conflictului interior –, observăm în poezia lui Samir Molaomer acest dualism, cupluri de antinomii ilustrând deschideri și închideri, superficialități și profun zime, expansiune și interiorizare și, tocmai ele, aceste opoziții dinamizează poemele: „trăim de ne sar capacele/ tăcem de parcă s-ar sfârși lumea“. Modul în care sunt echilibrate aceste zone de ambiguitate stilistică creează noi sensuri într-o culminație căutată, uneori violentă a non-sensului: „orașele se scutură de purici, ridică fustele și pleacă/… toți ajungem boschetari“. Explorarea și multiplicarea soluțiilor lirice se realizează prin contactul nemijlocit al poetului cu propriile experiențe, el se manifestă pregnant prin limbaj; textele etalează zone în care supraîncărcarea verbală licențioasă abundă, iar dislocarea suprarealistă a imaginilor este evidentă. Vehemența ni se înfățișează într-o infinitate de forme și nuanțe, cu înălțări și prăbușiri, cu spaimele celui „desculț pe săbii de iarbă“ cu „nopțile eviscerate“. Instalat în mijlocul torentului sau călător prin locuri de nelocuit, poetul simte și transmite nemulțumirea, o exprimă prin violență verbală, într-un flux al libertății totale: „îți/ arunc/ o/ metaforă/… ca să-ți aburesc câmpul emoțional/ cu căcatul meu căruia îi pot spune poezie“. Poemele se nasc dintr-o furie, una care-și depășește propriile limitări: „cuvin tele îmi iau forma unui glonț/… este nevoie și de cei ca mine/ care împing rugul furiei“. Ritmul este discontinuu, de cele mai multe ori crispat, întreaga configurație a poemelor răspunde unei posibile explozii și astfel invenția verbală, uneori trivială, reflectă năzuința profundă de eliberare. Realitatea fragmentată, ambiguă, pulve rizată într-un limbaj voit șocant poate reprezenta refugiul nestatornic al unui eu supraactivat. Neliniștea furioasă, starea de permanentă combustie, izbuc nirile de intimitate sunt elemente de profunzime și, în ciuda accentelor triviale, devin unghiul de topire, lama ascuțită, lucidă care susține poemele. Sensul poetic își alimentează energia din parcurgerea celor două registre pozitiv-negativ, incluzând aici și zonele adesea stigmatizate – desele referiri explicite la zonele scatologice. Percepția poemelor va depinde de gustul cititorului, de evaluarea ideilor, iar opțiunile lingvistice vor fi, de asemenea, cele care vor da conturul și măsura aprecierii. Cartea de debut a lui Samir Molaomer este, până la urmă, sunetul lumii în care trăiește poetul, captat, amplificat și împărtășit într-o condensare a imagi nilor, a unor imagini ce sugerează nemulțumirea, revolta, în care glisarea valorilor prin schimbarea paradigmei culturale argumentează perspectiva. Experiențele și reprezentările lirice ale acestui secol douăzeci și unu și problemele receptării poeziei nasc tensiuni generatoare ale unui tip suprarealist de estetică. Poezia din volumul Pig Boy poate fi un exemplu al manifestărilor umane în fața unor situaţii de criză, de derută…

https://www.luceafarul-de-dimineata.eu/pdf/revista_LUCEAFARUL_DE_DIMINEATA_nr_6_2025.pdf