Poem olograf de Tudor Voicu!
| august 18, 2025
angajament
diseară mă bărbieresc cu ochii închiși
apoi caut un petic de smoală diseară
îngrop definitiv omul de tinichea
cu tot cu depresia lui artificială
iar mâine împart șuruburi piulițe
strunesc o inimă adevărată mâine
curăț memoria de fiare vechi
astup urmele de nerăbdare din pâine
ca să rămâm uimit o perioadă
probabil până mă evapor sau mai bine
mi te-aș putea închipui spre dimineață
ca pe un Dumnezeu de care mi-e rușine
că mă închin la chipul lui dar uite
am revenit înspăimântat la viață
sunt invizibil sunt decent sunt cald
ca depărtarea într-o zi cu ceață
Dărâmături, Tracus Arte 2025







