Belgian de origine, Yves Namur s-a născut la Namur, în 1952. Este poet, medic, editor (Le Taillis Pré) și coordonator de antologii. A publicat numeroase volume de poezie, bine primite de critică și de public. Printre acestea, Le livre des sept portes (Lettres Vives, Paris, 1994) / Cartea celor șapte uși, Le Livre des apparences (Lettres Vives, 2001) / Cartea aparențelor, Les ennuagements du cœur (Lettres Vives, 2004) / Înnorările inimii. Alte volume importante sunt Figures du très obscur (2000) / Figuri ale prea obscurului, Dieu ou quelque chose comme ça (Lettres Vives, 2008) / Dumnezeu sau ceva asemenea, La tristesse du figuier / Tristețea smochinului (Lettres Vives, 2012), Ce que j’ai peut-être fait (Lettres Vives, 2013) / Ceea ce-am făcut poate și Les lèvres et la soif (Lettres Vives, 2016) / Buzele și setea.

Cărțile sale au fost traduse și publicate în cincisprezece limbi, recompensate cu premii, printre care: Premiul „Louise Labé”, Premiul „Tristan Tzara”, Premiul literar al Comunității franceze, Premiul Internațional „Eugène Guillevic” pentru opera omnia și Premiul Mallarmé în 2012.

Din 2001, este membru al Academiei Regale de Limba și Literatura franceză din Belgia, al cărei secretar permanent a devenit în 2020. De asemenea, este membru al Academiei Mallarmé.

„Yves Namur ne demonstrează excelent, precum Follain altădată, că bucătăria și poezia pot face casă bună. Poemele sale sunt pline de arome de han, de savori ușoare sau confiate. Versurile lor aerate, precum un aluat care se dospește, păstrează suficient neprevăzut și mister astfel încât casa gurmandă să fie și o casă visătoare de poezie.”

                        Guy Goffette despre Bucătăria albastră,

în La Nouvelle Revue Française, Gallimard, 2003

            „Lecție de lucididate, lecție de modestie. Dar nu lecție de morală. Această poezie își interzice să predice: ea sapă, hărțuiește, interoghează… Înțelepciunea sa este decantare; ea ne iluminează și ne dezalterează totodată.”

            Charles Dobzynski, în revista Europe, 2000

„Căutarea invizibilului și a inaudibilului pentru a merge dincolo de lucruri este drumul pe care ni-l propune poetul.”

                        Jean Orizet, în Anthologie de la Poésie française, Larousse, 2007