Descriere

Miorița Baciu, născută la 25 noiembrie 1948, în casa parohială din Sâncel, la opt kilometri de Blaj, este absolventă a Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-franceză, 1972; doctor în filologie al aceleiași Universități, cu teza Argoul românesc, 1982. Inspector general de limba și literatura română în Ministerul Educației (1990-2007); în paralel, profesor în învățământul liceal și universitar. Președintă a Secretariatului Național al Învățământului Catolic din România (1995-2016). Autoare de manuale școlare, cărți cu profil didactic, cursuri universitare și articole de specialitate. A publicat volumul  de versuri Polenul clipei, cu o prefață de Cezar Baltag, Editura Teora, 1996, și cartea de memorii Istoria unui destin confiscat. Tatăl meu, martirul neștiut Viorel Baciu, cu o prefață de Vladimir Tismăneanu (Curtea Veche Publishing, 2013).

Este ceva mișcător, tulburător, neliniștitor în poezia Mioriței Baciu. Dar, mai ales în lumina experienței tragice a clandestinității greco-catolicismului sub comunism, un sfâșietor strigăt al inimii.

Asemeni unui Boris Pasternak, Miorița Baciu scrie cu sânge, cu durere, dar întotdeauna însuflețită de iubire. Este sângele unei speranțe sub perpetuu asediu, al unei fericiri interzise, al unui destin răpit.

O cunosc bine pe Miorița Baciu. Aceste versuri fac parte dintr-o necontenită mărturisire. Una despre suferință, pătimire, iertare și mântuire. Totul în poezia ei este de o dogoritoare autenticitate. Aici vorbește un suflet. Să-l ascultăm…

Vladimir Tismăneanu