Descriere

Vestea proastă este că limbajul public se degradează încontinuu. Bunăoară, înclinația bărbaților români, indiferent de clasă, vîrstă ori educație, de a-și invoca public organul genital, te miri cînd și te miri unde, ca și cum altminteri s-ar sufoca, pare cu totul și cu totul de neoprit. Vestea bună este că, în ciuda tuturor acestor vicisitudini, poezia își continuă opera de șlefuire a moravurilor, începută pe aceste meleaguri acum mai bine de un secol și jumătate. Fie că își „povestește” propriile sentimente (Amalia. Manual pentru începători), fie că își propune să capteze emoțiile și experiențele celorlalți (Espresso lung, fără zahăr), Silviu Dudescu demonstrează cum în momentele celei mai intense pasiunii, ca și în cele ale maximei descumpăniri, îți poți păstra grația și eleganța. Adică, într-un anume sens, discret dar esențial, demnitatea.

CAIUS DOBRESCU