Descriere

Adrian Voicu este un umorist, specie rară în literatura noastră şi, mai ales, săracă în exenplare de calitate. El are acea însuşire fără de care un umorist poate fi privit doar cu milă: firescul. Umorul nu se construieşte, el „vine” ca un har divin. Ironic şi autoironic, lucru foarte preţios pentru că e de asemenea o raritate, Adrian Voicu vede în toţi şi în toate partea lor de ridicol, iar aici intră cu detaşare şi propria persoană. Situaţiile ca şi replicile sunt memorabile, penru că Adrian Voicu are „auz” de prozator şi captează vorba insolită şi cu haz, precum şi toate nuanţele oralităţii. O babă le urează celor din jur să scape de ea în mod inedit: să moară toţi, lipsindu-se astfel de compania sa.

Scrise alert, la persoana întâi, din perspectiva unui copil inocent doar până la un punct, povestirile lui Adrian Voicu din acest volum au destul de mult haz pentru a stârni râsul, dar şi destulă amărăciune pentru a putea fi luate în serios ca literatură.

Horia Gârbea