Descriere
… Dacă v-aţi gândit cumva la filmul Cercul Poeţilor Dispăruţi, nu aţi greşit deloc.
Poeţii Uitaţi şi cei Dispăruţi fac parte din aceeaşi familie, a creatorilor de frumuseţi.
Cu multe decenii în urmă, în România a apărut o carte de antologie lirică românească, sub titlul Poeţi minori. Poate că era o eroare de exprimare, sau poate că autorul culegerii respective considera că Poeţii Majori erau doar cei care îşi auzeau recitate odele, cu vigoare şi patos, pe unicul canal de televiziune, sau prin cenaclurile literar-muzicale ale vremurilor respective.
În carte, încerc să demonstrez că nu exista poeţi minori, neimportanţi, şi care merită uitaţi, ci doar creatori originali, care nu au reuşit, la vremea lor, să-şi impună talentul unui public lipsit de receptivitate.
Îl veţi descoperi pe dramaturgul inovator şi exuberant Alfred Jarry, în postura de poet, la fel de exploziv ca şi în dramaturgia sa fluvială.
Veţi constata, sper, că stanţele lirice ale compozitorului Erik Satie sunt la fel de melodioase şi cantabile ca şi Gymnopediile sale, cu acorduri tandre de doină românească.
Veţi descoperi lirica lui Gaston Couté, în „patois” specific ţăranilor francezi de pe timpuri, poeziile cu iz medieval de lespede de catedrală ale lui Herredia, şi un număr finit, dar infinit la izvoarele liricii franceze, de poeţi valoroşi, pe care sunt fericit şi bucuros să vi-i pot prezenta, în forma potrivită şi în vorbire românească.
Cindrel Lupe
Menu
≡
╳
George Banu –
Un traducător amator
George Banu
*
Cindrel Lupe nu e un traducător profesionist care traduce succesiv texte literare din epoci şi autori diferiţi la solicitarea editurilor de oriunde. Traducerea nu îi este o meserie cu tot ce comportă ea ca rutină şi imperative de lucru. Nu, traducerea pentru Cindrel e o plăcere, o confruntare personală cu texte alese de el însuşi, o vocaţie secundă. «Un violon d’Ingres» – aceasta e definiţia destinderii artistice practicată de pictori sau intelectuali «amatori». Ei se refugiază fără scop explicit sau obstinaţie constantă într-un exerciţiu ce le oferă şansa de a coabita cu arta în clipele de zi cu zi, în viaţa cotidiană. «Amator» înseamnă «iubitor» …liber. Divertisment pascalian.
Cindrel Lupe se dedică poeziei, dificultate maximă, şi reuşitele sale sunt indiscutabile, reuşitele unui traducător ce ascultă limba franceză şi o însoţeşte pentru a- i înlesni traversarea înspre română. Cuvintele sunt nobile, rare, dar le iubesc pentru că în ele regăsesc şi trecutul lor, nu arheologic, ci strict poetic, la răscruce de prezent şi …îndepărtare. Răsună în aceste traduceri plăcerea unui singuratic ce –şi selectează afectuos textele şi le acompaniază cu grijă în voiajul spre o altă cultură, pentru trecerea unui alt mal.
Cindrel Lupe propune aici descoperierrea unor poeţi uitaţi, stele rătăcite pe cerul aglomerat de glorii mediatice; el invită la o călătorie dublă ce permite accesul la opere readuse la lumină şi apoi, graţie lui, transferate spre un alt teritoriu, al nostru. Acest volum antologic e darul unui traducător amator. Amator nu în sensul de diletant ci în acela de «îndrăgostit» fără constrângeri şi program. Îi mulţumesc.
Dan Romascanu –
Poduri de cuvinte
Dan Romaşcanu
Am o meserie minunată, care îmi este profesie, pasiune și mod de viață, și totuși, precum mulți dintre noi, mă trezesc visând la alte meserii. Câteva dintre ele mi le-aș dori în incarnările viitoare: muzician pentru a împărtăși universul sunetelor și emoțiilor cu publicul, medic pentru a salva vieți și alina suferințe și, ultima dar nu cea din urmă, arhitect. Mi se pare că în arhitectură se îmbină cel mai bine științele și artele într-o sinteză a muncii și a frumosului. Cred că arhitecții buni au șansa, mai mult decât în orice alta profesie, mai mult chiar decât politicienii, să schimbe viețile semenilor din jur, mediul și felul în care vor trăi.
Parafrazând o zicală uzitată, câțiva dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt arhitecți, și printre ei se numără Cindrel Lupe. Viața și durerile deceniilor de tranziții dintre milenii l-au purtat din România în Franța. Cindrel a avut inițiativa și cele două patrii ale sale au șansa de a îmbogăți spațiile reale și culturale respective cu rezultatele multiplelor sale talente. El este un excepțional desenator și un traducător fin și profund al poeziilor celor două literaturi. Prin ceea ce face, Cindrel Lupe se încadrează într-un dialog continuu și intens dintre cele două culturi care se influențează și se îmbogățesc reciproc de aproape două secole. În universul cuvintelor el construiește punți frumoase și solide între regatele limbii și poeziei române și al limbii și poeziei franceze.
Cea mai recentă culegere de traduceri pe care Cindrel mi-a făcut bucuria și onoarea de a o împărtăși în avanpremieră continuă o serie de cărți de o calitate aparte. Sunt alăturate în pagini opuse minunate traduceri din poezia franceză în cea română (în alte volume traducerile fiind din română în franceză) și totul este amplificat de ilustrațiile care extind paleta cuvintelor în liniile desenelor. Traducerile lui Cindrel Lupe sunt mai mult decât simple traduceri, de fapt nu sunt sigur dacă se potrivește termenul, sigur nu este suficient. El ia poemele, le distilează și le recompune în spațiul lingvistic al culturii surori. Fiind meșter arhitect și în universul cuvintelor își cunoaște perfect materialele, stăpânind cu o expertiză de invidiat cele două limbi, dialectele, formele istorice și modulațiile poetice. Rezultatele sunt formidabile, și această culegere adaugă noi bijuterii. „Raftul poeților uitați” include nume pe care unii dintre noi le vor fi uitat sau poate nu le-au cunoscut niciodată, alături de creații ale unor prozatori sau ale unor artiști din alte discipline pentru care poezia a fost „violon d’Ingres”, dar și câteva nume consacrate. Fiecare dintre poemele culegerii este o piesă de expoziție, o compoziție în care simțămintele și muzicalitatea originalelor renasc în spațiul limbii române. Merci, prietene !
Poduri de cuvinte
Dan Romaşcanu
Am o meserie minunată, care îmi este profesie, pasiune și mod de viață, și totuși, precum mulți dintre noi, mă trezesc visând la alte meserii. Câteva dintre ele mi le-aș dori în incarnările viitoare: muzician pentru a împărtăși universul sunetelor și emoțiilor cu publicul, medic pentru a salva vieți și alina suferințe și, ultima dar nu cea din urmă, arhitect. Mi se pare că în arhitectură se îmbină cel mai bine științele și artele într-o sinteză a muncii și a frumosului. Cred că arhitecții buni au șansa, mai mult decât în orice alta profesie, mai mult chiar decât politicienii, să schimbe viețile semenilor din jur, mediul și felul în care vor trăi.
Parafrazând o zicală uzitată, câțiva dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt arhitecți, și printre ei se numără Cindrel Lupe. Viața și durerile deceniilor de tranziții dintre milenii l-au purtat din România în Franța. Cindrel a avut inițiativa și cele două patrii ale sale au șansa de a îmbogăți spațiile reale și culturale respective cu rezultatele multiplelor sale talente. El este un excepțional desenator și un traducător fin și profund al poeziilor celor două literaturi. Prin ceea ce face, Cindrel Lupe se încadrează într-un dialog continuu și intens dintre cele două culturi care se influențează și se îmbogățesc reciproc de aproape două secole. În universul cuvintelor el construiește punți frumoase și solide între regatele limbii și poeziei române și al limbii și poeziei franceze.
Cea mai recentă culegere de traduceri pe care Cindrel mi-a făcut bucuria și onoarea de a o împărtăși în avanpremieră continuă o serie de cărți de o calitate aparte. Sunt alăturate în pagini opuse minunate traduceri din poezia franceză în cea română (în alte volume traducerile fiind din română în franceză) și totul este amplificat de ilustrațiile care extind paleta cuvintelor în liniile desenelor. Traducerile lui Cindrel Lupe sunt mai mult decât simple traduceri, de fapt nu sunt sigur dacă se potrivește termenul, sigur nu este suficient. El ia poemele, le distilează și le recompune în spațiul lingvistic al culturii surori. Fiind meșter arhitect și în universul cuvintelor își cunoaște perfect materialele, stăpânind cu o expertiză de invidiat cele două limbi, dialectele, formele istorice și modulațiile poetice. Rezultatele sunt formidabile, și această culegere adaugă noi bijuterii. „Raftul poeților uitați” include nume pe care unii dintre noi le vor fi uitat sau poate nu le-au cunoscut niciodată, alături de creații ale unor prozatori sau ale unor artiști din alte discipline pentru care poezia a fost „violon d’Ingres”, dar și câteva nume consacrate. Fiecare dintre poemele culegerii este o piesă de expoziție, o compoziție în care simțămintele și muzicalitatea originalelor renasc în spațiul limbii române. Merci, prietene !
Adrian G Sahlean –
„Cu Muzică totul să-nceapă…”
Adrian George Sahlean
Am găsit din întâmplare în urmă cu câțiva ani prin Internet primele traduceri ale lui Cindrel Lupe și am fost deosebit de surprins de tălmăcirile sale din Francois Villon. În lectură paralelă,ele rivalizau după mine cele făcute de Romulus Vulpescu (nu credeam că asta se poate). Am descoperit ulterior o listă amplă de poeți traduși de Cindrel, francezi și francofoni, de aproape 100 de nume.Cred că Raftul poeților uitați va oferi cititorului nu doar descoperirea de texte mai puțin circulate azi, dar poate puțin cunoscute sau trecute cu vederea chiar și de filologi de formație francofilă.
Traducerea de poezie reprezintă încercarea ultimă a oricărui traducător, căci dincolo de aflarea echivalențelor semantice ea trebuie sa fie convingătoare ca poezie. O butadă în care cred (a lui Andre Makine) spune că tălmăcirea versului prozodic, infinit mai dificilă decât a versului alb, îl transformă pe traducător din „sclav” (în cazul unui text de proză) într-un„rival” al poetului. Poate că franceza permite transpoziția unor sonorități de rimă și ritm în română mai ușor decât din alte limbi, dar auzul muzical al interpretului Cindrel este evident în tot ce am citit. El este de fapt indispensabil tălmăcitorului de vers prozodic (în greacă, prosodie înseamnă ‘cântec pe fond muzical’) – citiți cu voce tare sau în gând cum curg traducerile lui în română, oglindind forma originală.
Nu întâmplător, cred, este ultimul poem din antologia lui Cindrel Lupe -Arta poetică a lui Paul Verlaine. De la musique avant toute chose a intrat în uzanță generală, inclusiv pentru cei care nu știu precis de unde vine. Pe mine, aceste poeme – belles fidelles – m-au încântat lăsându-mă doar cu nedumerirea că un astfel de traducător literar de excepție este cvasi necunoscut în România. Salut cu entuziasm publicarea acestui volum antologic – un prim pas spre o recunoaștere îndreptățită și necesară.