Descriere

„Poemele sale, scrise între 10 și 21 de ani, sunt tulburătoare întrucât transcriu cu fidelitate cele mai imperceptibile mișcări interioare ale unui suflet grav, uimit de misterul și unicitatea existenței. Jurnal intim al unei personalități excepționale, poemele, mai ales cele scrise în ultimul an, conțin și premoniția sfârșitului iminent și ne spunem din nou că, de bună seamă, acești tineri dispăruți ai poeziei românești aud voci pe care noi nu le percepem și sunt călăuziți și absorbiți de teribile viziuni. Ronald Gasparic, „o amintire frumoasă“ și încă un nume din ceata nobilă a celor plecați pe alte tărâmuri.“ Cezar Ivănescu