Constantin Geambașu (n. 1948) a absolvit Facultatea de Filologie Polonă a Universității din Varșovia în anul 1971. A predat aproape cinci decenii cursuri de limba, cultura și literatura polonă la Catedra de Filologie Slavă a Universității din București (1971-2016). A fost lector de limba și literatura română la Universitatea „Kiment Ohridski” din Sofia și la Universitatea Iagiellonă din Cracovia. Paralel cu activitatea didactică și de cercetare (literatură comparată, imagologie, teoria şi practica traducerii, stilistică şi lexicologie) a acordat o atenție deosebită traducerilor (a tradus peste 80 de volume: eseuri, proză, poezie, filosofie etc.). Pentru promovarea sistematică a literaturii şi culturii polone în România, Universitatea Iagiellonă i-a acordat în anul 2022 titlul de Doctor Honoris Causa. În același an, Ministrul Culturii și Patrimoniului Național din Polonia i-a decernat Medalia Gloria Artis.

Jurnalul (bine strunit în frâiele frumoasei scrieri şi-ale adâncimii sau „nebuniei” de sens) este un fel de nuntă continuă. Veşnic început al maturităţii şi veşnic sfârșit al tinereții: viaţă cu moarte şi tinereţe cu bătrânețe.

Krzysztof Koehler (n. 1963) – poet, eseist, istoric literar, remarcabil cunoscător al culturii polone vechi. Redactor al revistei „bruion”; a publicat 10 plachete de versuri, antologia poeziei sarmate, Ascultă-mă, Sauromatha (2002), studiul Stanisław Orzechowski și dilemele umanismului renascentist (2004), precum și eseul Palus sarmatica (2016) despre cultura și
civilizația veche polonă. Profesor la Academia „Cardinal Stefan Wyszyński” din Varșovia; a ținut prelegeri la Universitatea Iagiellonă, Rice University, Houston, University of Illinois, Chicago, Indiana University, Bloomington. Autor de programe TV, scenarii de film documentar, librete de operă. În prezent, director adjunct al Institutului Cărții din Cracovia.

Daniel Pişcu s-a născut la 20 iunie 1954, în oraşul Lupeni-Hunedoara. Trăiește în Brașov. Absolvent în 1979 al Facultăţii de Limba şi Literatura Română, Universitatea Bucureşti. Profesor și bibliotecar. Membru al Cenaclului de Luni. Prezent în antologii de poezie, în ţară şi în străinătate. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și PEN România. A scris cărțile: Aide-mémoire, Scrisorile de acasă (premiul USR – Asociaţia Braşov, premiul pentru poezie la Festivalul „George Coşbuc”, Bistriţa Năsăud), Titlul poemului este aforism (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România), Poveste de iubire iubire (Mă chemau păsările), două ediții, Game (premiul revistei Tiuk!), ediția a II-a, sonoră, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor (premiul revistei Tiuk!), Jucătorul de cărţi, Puţină adrenalină, Piaţa Sfatului/ La mele (eseuri), Poemul lui Nokia, Per amorem, Halucinogene, Haide – memmorie!, Efecte. Femeia femeie (poeme, ediție sonoră).

Dumitru Țepeneag (n. 1937) este un membru marcant al grupului oniric și teoretician al onirismului
românesc. Ia atitudine împotriva regimului comunist și în 1975, printr-un decret prezidențial, i se retrage cetățenia română. Se stabilește la Paris, unde are o intensă activitate editorială, fiind unul dintre animatorii exilului literar românesc. A tradus din Alain Robbe-Grillet, André Malraux, Albert Béguin, Robert Pinget, Alexandre Kojève, Jacques Derrida etc. A publicat proză scurtă, romane, volume de publicistică, pagini de jurnal, reunite în seria de autor „Opere” (I-IX), apărută la Editura Tracus Arte.