Universul poetic al Sorei Maria Ionela Cotoi – chemată la
Domnul în iunie 2018, perioadă care coincide, un an mai târziu,
cu beatificarea episcopilor-martiri ai Bisericii Române Unite cu
Roma (Greco-Catolice) – cuprinde, în acest al patrulea volum,
versuri închinate Maicii Preacurate, fondatoarea spirituală a
Mănăstirii
și veghetoarea noastră a tuturor. Versurile izvorăsc din
meditație și din tăcere adâncă și ne înalță, prin verbul lor, din lumea
noastră de „umbră și vis” spre lumea vieții eterne. Sora Maria
Ionela s-a eliberat și ne învață că lumea va fi „scoasă din durere”
și dusă, prin jertfă, spre fericirea eternă. Sora Maria Ionela
s-a rugat
toată viața ei pământească Împăratului Ceresc, Mântuitorului,
Verginei Maria și sfinților celor îndurători pentru mântuirea noastră,
dar ruga de față, făcută în rime, ritm și măsură, o înnobilează
înaintea Divinității și a oamenilor, conferindu-i aura „inimii
neprihănite”. Rugăciunile acestea versificate sunt îndreptate spre
obșteasca eliberare și induc speranța necurmată în obșteasca înviere,
dar se apleacă deopotrivă – în buna tradiție a Școlii Ardelene
și în acord cu legatul Cardinalului Sfânt Iuliu Hossu, rostit la Alba
Iulia, și cu mesajul lui Simion Bărnuțiu de la Blaj – spre poporul
nostru românesc, rugător pe „Câmpul Libertății”
și parte a concertului
universal. Este o revărsare de smerenie în aceste versuri, dar
mai ales de generozitate, de bunătate și de iubire, un dar făcut nouă
de o inimă neprihănită, cu misiunea îndeplinită pe acest pământ.
Ioan-Aurel Pop