Descriere

     Privită cu atenţie, povestea lui Zevedei Barbu (1914-1993) este una ieşită din comun: după un început promiţător la Universitatea din Cluj (între anii ’30 şi anii celui de-al Doilea Război Mondial), el va accepta – pentru scurt timp după război (1945-1947) – tentaţia implicării politice. După refuzul de a continua colaborarea cu noul regim în 1948, va fi complet „uitat” în România, în ciuda faptului că îşi va continua cariera academică în Anglia şi Brazilia, cu o scurtă întrerupere la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, în domeniul istoriei, psihologiei, filosofiei şi mai cu seamă al ştiinţelor sociale.