Descriere

Ca și cartea anterioară a lui Felix Nicolau, anume Anticamerele, Estetica inumană este un amplu exercițiu de deconstrucție, preferând cu sistemă marginalul, secundarul, virtualul, emergentul ș.cl. în locul a tot ceea ce este deja established sau mainstream. Cu atâta sistemă, încât Nicolau ajunge să scrie despre ceea ce restul criticii ignoră – nu doar despre manifestele literaturii recente, de pildă (pe acestea le-au băgat în seamă și alții), ci chiar despre copertele cărților, trasând o istorie ludic-serioasă a graficii de carte de după ’90. Esențial e însă cum face aceasta: fără nimic din încrâncenarea anticanonicului de profesie care face critică literară cu barosul, ci cu totul relaxat și debutonat, plin de vervă și de facondă. Scrisul lui Nicolau n-are nimic din gomoșenia sfătoasă și normativă a criticului generic; fraza lui critică exultă neîncetat de plăcerea pură de a scrie, atât de atipică aceluiași critic generic (n-avem astfel cum să uităm că Nicolau este el însuși scriitor). Dacă, prin cine știe ce accident dezirabil și improbabil, toți criticii români ar începe să scrie brusc în maniera lui Felix Nicolau, e aproape sigur că animadversitatea scriitorilor față de critici ar înceta de îndată. (Radu Vancu)