Martin Kumamoto este pseudonimul literar al unui scriitor român care locuiește în Japonia. Cu banii strânși ca salahor în UK, în 2005 se decide să urmeze cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. A fost muncitor în fermă, paznic de noapte, administrator de rețea, instructor de japoneză plătit cu ora, traducător în uzină auto. În 2013 a primit o bursă de cercetare de la guvernul Japoniei. A scris câteva articole în japoneză în reviste ale asociațiilor de studii literare din Japonia, unde în 2020 a primit titlul de doctor. În prezent își împarte timpul între meseria de profesor și pasiunea pentru caligrafie japoneză și aikido. Manuscrisul romanului de față a fost premiat la concursul național de debut „Rețeaua Literară” din 2024.

Caligrafia coperții îi aparține autorului

„Am decis să mă întorc în cameră și să dorm acolo oricât de frică mi s-ar fi făcut. Un scriitor adevărat trebuia să trăiască cu morții. Un scriitor adevărat era un Aghori. Îmi voi picta trupul cu cenușă din cadavre incinerate și voi petrece propriul meu priveghi ‒ mi-am spus. Când am ajuns în cameră era deja întuneric și doar o fâșie vagă de lumină se tânguia pe peretele dinspre răsărit.”

Gheorghe Filip a debutat în 1983 la Editura Scrisul românesc cu volumul de proză scurtă Nevoia de amintiri. La o ediție a Festivalului Național „Marin Preda” a obținut premiul revistei România literară. O carte de proză scurtă, Zarea de cenușă a speranței, i-a fost premiată de Filiala București a U.S.R. A scris mai multe romane, câteva inspirate de sinuoasa perioadă de tranziție, adunate sub genericul Magia nisipurilor. A mai publicat un volum de versuri, Vremea parodiilor, și unul de eseuri, Cavalerii comicei figuri, despre lumea lui Caragiale.