Elegii didactice.
Ilustrații Mircia Dumitrescu

De același autor:
• Apeiron, 1971, Premiul pentru debut „Mihai Eminescu”
• Viață de probă, 1998, Premiul Cartea anului
• Tags, 2002, Premiul Uniunii Scriitorilor din România
• Stive de tăcere, 2011 (antologie), postfață de Ion Pop, Premiul național de poezie „Mihai Eminescu”
• Descos și țes, 2018 (antologie de autor, 2 volume, 1971-2017), Premiul Festivalului de poezie „Nichita Stănescu”
• Om cu vâslă pe umăr, 2020, concepție grafică și desene de Mircia Dumitrescu, Premiul „Mihai Eminescu” pentru poezie al Academiei Române
• Premiul „Eugen Lovinescu”, pentru promovarea limbii și literaturii române în străinătate, acordat de Muzeul Național al Literaturii Române, 2024
• Premiul „Tudor Arghezi” pentru Opera Omnia, 2025
• Premio de Poesía Nuevo Siglo de Oro, Circulo de Poesía, Ciudad de México, 2023

Traducere din limba polonă de Vasile Moga

Karol Wojtyła (1920-2005)
Născut într-o familie modestă (tatăl, ofițer; mama, casnică) din orăşelul Wadowice, Polonia, se remarcă prin interesul pentru sport şi teatru. Orfan de mamă la vârsta de 9 ani, va rămâne apropiat de tatăl său, care-l încurajează să-şi ia mai în serios misiunea de ministrant. După absolvirea liceului, se înscrie la Universitatea Jagiellonă din Varșovia. Odată cu izbucnirea războiului, se angajează ca muncitor, lucrând la început într-o carieră de piatră. În paralel scrie versuri, urmează cursuri clandestine de teologie, joacă în piese de teatru (22 de spectacole), tot clandestine. După război îşi continuă studiile (1945), dar trece la Facultatea de Teologie, devine asistent şi ţine cursuri de dogmatică. Este hirotonit preot (1946) şi imediat pleacă la Roma pentru studii doctorale. După doi ani, susține teza cu titlul: Problema credinței în operele Sf. Ioan al Crucii şi revine în ţară, ca preot de parohie şi asigurând cateheza tinerilor, inclusiv prin excursii şi activităţi sportive. Din 1949 este vicar şi catehet la biserica Sf. Florian din Cracovia şi profesor la Facultatea de Teologie. În 1954, fiind desfiinţată Facultatea de Teologie din Cracovia, este numit profesor la Universitatea Catolică din Lublin, inclusiv după ce devine episcop, apoi cardinal (1967).

Traducere din limba polonă de Constantin Geambașu

Czesław Miłosz (1911–2004), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1980, este una dintre marile conștiințe ale literaturii europene din secolul XX. Născut în Lituania istorică, într-un spațiu multicultural care îi va marca profund viziunea, a studiat la Vilnius și a debutat în anii ’30 ca poet al generației catastrofismului. Experiența celui de-Al Doilea Război Mondial și ruptura cu regimul comunist polonez l- au condus spre exil: mai întâi la Paris, apoi în Statele Unite, unde a fost profesor la Universitatea din California, Berkeley. Opera sa, situată la confluența dintre poezie și reflecție eseistică, explorează memoria, istoria și identitatea Europei Centrale. Volume precum Europa natală, Gândirea captivă și Ținutul Ulro propun o meditație profundă asupra condiției intelectuale în secolul ideologiilor, în timp ce poezia sa — de la placheta Salvarea la volumele târzii — păstrează o tensiune constantă între luciditate și speranță. După anul 1990 a devenit cetățean de onoare al Cracoviei, participând la numeroase întâlniri, conferințe și simpozioane. Miłosz rămâne un exemplu de robustețe morală și reziliență în depășirea momentelor dramatice, pe care le-a traversat de-a lungul vieții. Europa natală reprezintă un spațiu al frontierelor mobile, al tradițiilor suprapuse și al memoriei vii.

Traducere de Ioana Roxana Constantin

Germaine Greer (n. 1939, în Australia) este o figură marcantă a feminismului secolului XX, scriitoare și profesoară universitară. A obținut titlul de doctor la Universitatea din Cambridge în 1967, cu o lucrare despre comediile de început ale lui Shakespeare și a predat operele marelui dramaturg la universități din Australia, Marea Britanie și Statele Unite. A devenit celebră la nivel mondial în 1970, odată cu publicarea cărții The Female Eunuch (Femeia eunuc), un text fundamental al celui de-al doilea val feminist. A scris articole pentru numeroase publicații, inclusiv pentru The Sunday Times, Harper, The Guardian, The New Republic și Esquire, este autoarea mai multor romane, în care a criticat rolurile impuse de societate femeilor, dar și a unor lucrări de memorialistică, de cercetare istorică, sociologică sau de istorie naturală, cum ar fi The Change (Schimbarea), On Rape (Despre viol), The White Beech (Fagul Alb).

Poetă, prozatoare, eseistă, autoare de piese de teatru și scenarii de film, Carmen Firan deține Premiul I la Poezie pe America de Nord acordat de prestigioasa revistă New York Review of Books, 1998. Între 1990 și 1997 este secretar executiv la Fundația Culturală Română, apoi, până în 2001, director de programe la Institutul Cultural Român din New York. Se stabilește în Statele Unite și devine director de dezvoltare la Fundația Pro Patrimonio, dedicată restaurării patrimoniului cultural românesc. Publică zeci de volume de poezii și proză în România și SUA, este membră a Societății Poeților Americani și a PEN Clubului din New York.