Descriere

Când regimul comunist a devenit pe deplin conştient de sine şi de puterea sa totalitară, el a renunţat la manifestările cenzurii clasice în favoarea unor forme ubicue şi disipate în corpul social. A desfiinţat instituţia Cenzurii, dar i-a păstrat intacte atât obiectivele represive, de control şi supraveghere a informaţiei, cât şi pe cele de „îndrumare” a scriitorilor şi de influenţare a opiniei acestora, astfel încât arta lor să poată fi încadrată formatului ideologic. Puterea totalitară a tins spre naturalizarea noilor forme de cenzură, care ar fi trebuit să se transforme din instrument standardizat de control politic în mediul însuşi de producere a culturii.