Descriere

„Contractul estetic”, a VII-a carte a profesorului Henry Sussman, eminent specialist în modernism și nu numai, este un studiu epocal în dublul sens al termenului: istoric și valoric. Impresionant prin anvergura cuprinderii – „modernitatea extinsă”, adică patru secole de cultură occidentală – studiul frapează și prin originalitatea perspectivei sale. Titlul acoperă doar parțial problematica abordată: arta și literatura sunt departe de a fi considerate numai din punct de vedere estetic. Emergența proiectului estetic este, în reprezentarea lui Henry Sussman, una provocată și asistată social și chiar antropologic. Planurile în care se desfășoară dezbaterea cărții sunt multiple: moral și religios, ideologic și politic, artistic și stilistic. Metodologic vorbind, ne mișcăm între teoria sistemelor și „teoria relațiilor cu obiectul”. Evoluția istorică nu este văzută ca o succesiune de evenimente, de autori și de texte, ci, foucauldian, ca o alternare de orizonturi epistemologice în cadrul cărora anumite idei devin posibile, adică anumite intuiții ajung să fie exprimate. Pe de altă parte, această evoluție este urmărită și prezentată ținând seama – pe urmele lui Gadamer – de dimensiunea lingvistică a realității și a înțelegerii înseși. Mi se pare neapărat necesar să mai remarc faptul că analizele textuale de mare subtilitate mențin un control ferm, deși delicat, asupra tiparelor, modelelor, conceptelor în care sunt înscrise. Pe scurt, o carte cu o țesătură intelectuală deasă, greu de citit, dar intens provocatoare și uneori iluminatoare.
Mircea Martin

Eseul de față trasează în moduri diferite efectele pe care libertatea extraordinară, individualitatea, intimitatea și mecanismele de apărare le-au avut asupra culturii și experiențelor de-a lungul modernității extinse. Cartea începe cu Luther și Calvin și se termină cu Rousseau și Melville. În această perioadă, arta și măiestria artistică se prefigurează ca o arenă seculară care dramatizează atât beneficiile și pericolele libertății umane, cât și corelativele sale din comportamente și creativitate. Din multe puncte de vedere, pivotul acestei cărți este reprezentat de codificarea artistului ca figură seculară care exemplifică și constrânge în același timp capacitatea umană, așa cum a fost ea formulată de Immanuel Kant în Critica facultății de judecare.