Descriere

Pentru mulţi, literatura noastră pare să se asocieze mai degrabă cu transhumanţa, decât cu transumanismul. Cât despre postumanism, ce să mai vorbim?! Ca orice ameninţare, venită, însă, mai degrabă din afară (acolo unde, mai nou, salvarea se numeşte ecoliteratură), şi aceasta nu face decât să lărgească graniţele identităţii umane. Cartea Danielei Petroşel, inauguratoare în bună măsură în spaţiul românesc, propune o incursiune nu numai în povestea conceptelor, ci şi în aceea a literelor autohtone. Iar lucrurile se dovedesc mai interesante decât bănuiam. Scrisă cu nerv, cartea Danielei Petroşel ne arată, totuşi, că am fost şi noi, fără să ştim, fără să vrem poate, globali până şi în anii cei mai întunecaţi ai comunismului.

Mircea A. Diaconu