Descriere
Poveștile încapsulate în noi ies la iveală în momentele de răscruce ale existenței. Atunci anamneza, introspecția sau visele ne ghidează către pieile identitare pe care credem că le-am lepădat de-a lungul cărărilor sinuoase ale devenirii noastre. Privindu-le cu atenție, de la o anumită distanță critică, înțelegem că fiecare a avut un rol în construcția chipului pe care-l purtăm în prezent. Cartea semnată de Anița Vulcan Grigoriu surprinde treptele și pragurile unui destin, care adună laolaltă firele vieții unui personaj (fata cu alunița) și ale unei comunități (din Țara Pădurilor Albe). Sensul ultim al acestui Bildungsroman este acela că nu suntem niciodată doar individualități, ci părți dintr-un întreg, unite prin sentimentul apartenenței la un loc și o istorie anume. Felul în care deconstruiește și reconstruiește autoarea tradiții, practici și comportamente colective din universul arhaic și mereu nou al tărâmului copilăriei atestă credința că viața nu poate începe fără o întoarcere autentică înspre rădăcinile zborului. Darul de a naște este primit simultan cu cel de a renaște înspre cel ce ai fost dintotdeauna plăsmuit să fii. Iar dragostea, ce nu poate fi nicicând explicată pe deplin, este liantul care lămurește și străluminează totul.
Cristina Bogdan
Informații suplimentare
ISBN | |
---|---|
Format | |
Număr de pagini | |
Anul apariţiei |
Mihaela P. –
Dragi prieteni ai cărților,
Vă recomand cu căldură noul roman al Aniței Grigoriu – Fata cu aluniță – apărut recent la editura Tracus Arte.
E adevărat, se citește pe nerăsuflate, deși abordează o temă tabu – drama femeilor care își doresc copii și eforturile pe care le depun în acest sens.
M-am regăsit în multe din paginile acestei cărți iar fracturile de narațiune au fost pentru mine un deliciu.
Baicu –
Bună ziua! Acum am terminat cartea pe care ați scris-o cu atâta patimă. Mi-a plăcut în mod excepțional și m-am putut regăsi în pasajele în care ați povestit despre copilăria la sat, ceea ce mi-a întărit convingerea că oamenii care au avut o copilărie fericită sunt oameni buni, blânzi și cu un suflet curat. Felicitări din suflet pentru frumoasa carte și frumoasele amintiri pe care le-ai împărtășit cititorilor. Succes pe mai departe!
Mariana B –
Bună seara, am devorat cartea și mi-a plăcut enorm. Mi-am retrăit vacanțele la bunica, sunt amintiri care nu se vor șterge niciodată. Am învățat că visurile devin realitate dar din păcate ele costă, cel puțin în cazul meu. Mulțumesc pentru lectură, aștept continuarea cum ați promis.
Ana-Maria –
Eu am plâns de la primele 10 pagini. E super tare cartea!
Eugenia –
Am început să citesc și îmi place mult povestea.
Marius M. –
Eu nu am devorat-o, EU AM SAVURAT-O. Da!
Pentru că reprezintă zbuciumul creației la pătrat. Al unei vieți, … ce bucură o
altă viață, precum și al unui peisaj de poveste din care a luat naștere prin zbucium și trăiri de basm această comoară ce va putea fi citită cândva și de Theodor. Căruia de fapt îi și este dedicata această carte.
Alina Ichim –
Se citeste pe nerasuflate si mi-a facut mare placere sa retraiesc unele momente petrecute impreuna. Mi-a placut cum ai descris viata traita odata la sat si cum dragostea poate invinge totul. Felicitari si mult succes pe mai departe!
Gina M. –
Am citit cartea azi. De fapt, am „devorat-o”. Nu am mai trecut printr-o astfel de stare din adolescență, cred. Sunt copleșită! Nici nu știu ce să spun… Am trecut prin emoții puternice. M-am regăsit în poveste cumva, mi-a declanșat oarecum memoria involuntară. Cred că toate femeile se pot regăsi, mai mult sau mai puțin. Acum îmi este dor de satul natal. Vreau să mă duc cât de curând să-mi văd bunica. Doar ea mai trăiește. Părinții au plecat… Îți mulțumesc pentru carte! Aveam nevoie de ea. Aveam nevoie să retrăiesc anumite stări pentru a-mi oferi o altă perspectivă asupra existenței.
L. P. –
Într-o lume dementă, plină de grozăvii care mai de care, mi-ai dat șansa să descopăr că rădăcina este sănătoasă, în ciuda tulpinii și a roadelor. Am citit pe nerăsuflate cartea ta. Este impecabil scrisă. Este extraordinar de frumoasă povestea și mărturisesc că m-am regăsit în ea.
Simt o bucurie fantastică după ce am terminat de citit. Nu pot s-o țin în frâu. Mi-ai reamintit de copilăria mea, de multe lucruri rămase cumva în aer, întâmplări de care uitasem. Nu am mai citit ceva atât de bun de ceva vreme. Ceea ce ai reușit să atingi în această carte va atinge multe femei. Cuvintele sunt prea mici. Ce pot să spun e doar atât: MULȚUMESC!
Toma –
Am terminat de citit cartea sâmbătă, dar am întârziat să scriu pentru că mi-am dorit să prelungesc atmosfera cărții, așa cum am simțit-o. M-a impresionat foarte mult. Este o luptă continuă și multă speranță. Și eu am o Țară a Pădurilor Albe. Unele lucruri s-au schimbat cu noile generații, dar e acolo un spirit la care mă întorc cu tot sufletul și cu toată dragostea mea, o profunzime pe care o regăsesc tot mai rar.
Cartea merită să ajungă la cât mai mulți cititori. Fiecare va rezona cu ceva diferit, poate, dar asta e frumusețea cărții. Mulțumesc pentru această șansă din tot sufletul!
E. Popa –
Este o bijuterie. Realmente. Este atât de frumoasă.
L. Elena –
Este o carte perfectă. Rar am citit așa ceva.
Adriana –
Foarte plăcut m-a surprins această carte. A primit-o colega mea cadou și am îndrăznit să o împrumut și să o citesc înaintea ei. Un subiect atât de real și împletit atât de bine cu viața satului și obiceiurile pe care ar trebui să nu avem dreptul să le uităm vreodată. Recomand! P.S. O voi cumpăra și eu să pun la loc se cinste în bibliotecă, alături de o altă carte a aceleiași autoare.