Traducere de Vasile Moga

Stefan Żeromski (14. 10. 1864 – 20. 11. 1925)
Romancier, publicist, dramaturg, primul președinte al PEN Clubului polonez, de patru ori nominalizat la Premiul Nobel, era considerat „conștiința literaturii polone” sau „conștiința poporului”. La 18 ani debutează în literatură cu o poezie de Lermontov, tradusă în polonă și cu o poezie proprie: Cântul plugarului. Nu și-a putut termina studiile din cauza sărăciei. În anii ʼ90 ai sec. XIX începe să publice nuvele (Ecourile pădurii) și romane. Atras de ideile socialiste, el reflectă în scrierile sale situația deplorabilă a oamenilor simpli, singurătatea celui atras de un ideal umanitar (Doctor Judym), istoria poporului polonez în context european (Cenușa), dezamăgirea că reînvierea statului polonez nu aduce ameliorarea sorții poporului (Primăvară timpurie). Câteva dintre romanele lui Żeromski au fost ecranizate: Doctor Judym, Istoria păcatului, Cenușa, Primăvară timpurie, Anul 1863, Muncă de Sisif, Farmecul vieții, Vânt dinspre mare, Râul credincios.

Traducere din limba polonă de Constantin Geambașu

Czesław Miłosz (1911–2004), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1980, este una dintre marile conștiințe ale literaturii europene din secolul XX. Născut în Lituania istorică, într-un spațiu multicultural care îi va marca profund viziunea, a studiat la Vilnius și a debutat în anii ’30 ca poet al generației catastrofismului. Experiența celui de-Al Doilea Război Mondial și ruptura cu regimul comunist polonez l- au condus spre exil: mai întâi la Paris, apoi în Statele Unite, unde a fost profesor la Universitatea din California, Berkeley. Opera sa, situată la confluența dintre poezie și reflecție eseistică, explorează memoria, istoria și identitatea Europei Centrale. Volume precum Europa natală, Gândirea captivă și Ținutul Ulro propun o meditație profundă asupra condiției intelectuale în secolul ideologiilor, în timp ce poezia sa — de la placheta Salvarea la volumele târzii — păstrează o tensiune constantă între luciditate și speranță. După anul 1990 a devenit cetățean de onoare al Cracoviei, participând la numeroase întâlniri, conferințe și simpozioane. Miłosz rămâne un exemplu de robustețe morală și reziliență în depășirea momentelor dramatice, pe care le-a traversat de-a lungul vieții. Europa natală reprezintă un spațiu al frontierelor mobile, al tradițiilor suprapuse și al memoriei vii.

CĂTĂLIN GHIŢĂ (n. 18.10.1976) este, din 2015, prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova și membru al Școlii Doctorale „Al. Piru”, unde conduce doctorate în literatură comparată. Principalele sale direcții de cercetare sunt: poezia vizionară europeană, romantismul din perspectivă comparatistă, frica și anxietatea în istoria mentalităților, teorii ale receptării literaturii, relațiile intelectuale dintre Orient și Occident și istoria culturală a epocii moderne. A publicat, în calitate de autor sau de editor, peste 25 de volume, apărute în țară și în străinătate (Marea Britanie, Polonia, Țările de Jos), pentru care a primit numeroase distincții literare. Între altele, este membru al PEN România și al Uniunii Scriitorilor din România.

Eugen Suman (n. 1983) a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității București. Volumul său, Arcuri electrice. Formele de sub piele (2006), a câștigat concursul de debut la Editura Vinea și apoi a fost nominalizat la Premiul „Mihai Eminescu” – Opus Primum. A publicat poezie în antologia In Our Own Words: A Generation Defining Itself și a fost prezent cu poezii, eseuri și literatură în mai multe reviste de cultură upground & underground locale și internaționale. Lucrează de peste 18 ani în publicitate și comunicare. Autorul publică eseuri și literatură și în mediul digital, pe substack-ul propriu: eugensuman.substack.com

Traducere de Ioana Roxana Constantin

Germaine Greer (n. 1939, în Australia) este o figură marcantă a feminismului secolului XX, scriitoare și profesoară universitară. A obținut titlul de doctor la Universitatea din Cambridge în 1967, cu o lucrare despre comediile de început ale lui Shakespeare și a predat operele marelui dramaturg la universități din Australia, Marea Britanie și Statele Unite. A devenit celebră la nivel mondial în 1970, odată cu publicarea cărții The Female Eunuch (Femeia eunuc), un text fundamental al celui de-al doilea val feminist. A scris articole pentru numeroase publicații, inclusiv pentru The Sunday Times, Harper, The Guardian, The New Republic și Esquire, este autoarea mai multor romane, în care a criticat rolurile impuse de societate femeilor, dar și a unor lucrări de memorialistică, de cercetare istorică, sociologică sau de istorie naturală, cum ar fi The Change (Schimbarea), On Rape (Despre viol), The White Beech (Fagul Alb).

Andrei Mocuța (n. 12.01.1985, Arad) este profesor de limba engleză și franceză. Doctor în Filologie cu teza Portret al artistului in absentia. J. D. Salinger: o monografie. A publicat mai multe cărți de poezie și proză, a coordonat o antologie de poezie română contemporană: Ecouri din pădurea întunecată: evadări în Twin Peaks. Dublu nominalizat al premiului „Tânărul prozator al anului” la „Gala Tinerilor Scriitori” și pe lista scurtă a premiului de poezie „Zona 9”. Preselectat pentru Festival du Premier Roman de la Chambéry, Franța. „Premiul Publicului” la Turnirul de Poezie de la Balcic din 2015, organizat de Uniunea Scriitorilor. A tradus din limba engleză antologia poetică Ilustrată din Chinatown de Richard Brautigan. A participat la Salon du livre Paris, dar și la turniruri de poezie sau proiecte literare din Barcelona, Padova, Trieste, Podgorica și Balcic.

Ioan Cordoș s-a născut la 15 iunie 1956 în localitatea Vărșand, județul Arad.A absolvit Liceul „Moise Nicoară” din Arad, promoția 1975 și Facultatea de Medicină din București în anul 1981. Între 1981 și 1990 este medic șef de unitate militară. Din 1990 până în anul 2000 lucrează ca medic specialist, apoi primar de chirurgie generală și toracică în Spitalul Clinic de Urgență Militar Central București. A condus Clinica de Chirurgie toracică din Institutul de pneumoftiziologie „Marius Nasta” – București din 2000 până la ieșirea la pensie din iunie 2023. A debutat în aprilie 1977 în revista Amfiteatru, cu o prezentare de Ștefan Bănulescu. În 1998 îi apare la Editura Etios (Brașov) volumul de nuvele În câmpul cel cu flori, iar în 2013 îi apare la Tirana traducerea în limba albaneză a nuvelei „Ultimul drum” (din vol. În câmpul cel cu flori).

În 1979 i se acordă Premiul I pentru proză și reportaj al revistelor Viața studențească și Amfiteatru.

În 2024 a publicat, la Editura Tracus Arte, volumul Mama și alte istorisiri.