Traducere din limba polonă de Constantin Geambașu

Czesław Miłosz (1911–2004), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1980, este una dintre marile conștiințe ale literaturii europene din secolul XX. Născut în Lituania istorică, într-un spațiu multicultural care îi va marca profund viziunea, a studiat la Vilnius și a debutat în anii ’30 ca poet al generației catastrofismului. Experiența celui de-Al Doilea Război Mondial și ruptura cu regimul comunist polonez l- au condus spre exil: mai întâi la Paris, apoi în Statele Unite, unde a fost profesor la Universitatea din California, Berkeley. Opera sa, situată la confluența dintre poezie și reflecție eseistică, explorează memoria, istoria și identitatea Europei Centrale. Volume precum Europa natală, Gândirea captivă și Ținutul Ulro propun o meditație profundă asupra condiției intelectuale în secolul ideologiilor, în timp ce poezia sa — de la placheta Salvarea la volumele târzii — păstrează o tensiune constantă între luciditate și speranță. După anul 1990 a devenit cetățean de onoare al Cracoviei, participând la numeroase întâlniri, conferințe și simpozioane. Miłosz rămâne un exemplu de robustețe morală și reziliență în depășirea momentelor dramatice, pe care le-a traversat de-a lungul vieții. Europa natală reprezintă un spațiu al frontierelor mobile, al tradițiilor suprapuse și al memoriei vii.

CĂTĂLIN GHIŢĂ (n. 18.10.1976) este, din 2015, prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova și membru al Școlii Doctorale „Al. Piru”, unde conduce doctorate în literatură comparată. Principalele sale direcții de cercetare sunt: poezia vizionară europeană, romantismul din perspectivă comparatistă, frica și anxietatea în istoria mentalităților, teorii ale receptării literaturii, relațiile intelectuale dintre Orient și Occident și istoria culturală a epocii moderne. A publicat, în calitate de autor sau de editor, peste 25 de volume, apărute în țară și în străinătate (Marea Britanie, Polonia, Țările de Jos), pentru care a primit numeroase distincții literare. Între altele, este membru al PEN România și al Uniunii Scriitorilor din România.

DĂNUȚ IVĂNESCU (născut în 1964 la Ploiești), inginer de formație, a debutat în 1992 în Jurnalul SF, primul săptămânal de cultură science-fiction din România, unde a publicat constant până în 1996. I-au apărut texte în mai multe antologii și volume colective, dintre care cea mai importantă s-a dovedit a fi Motocentauri pe acoperișul lumii (1995), considerat manifestul unei generații. A contribuit, în calitate de editor, autor sau coautor la apariția unor volume legate de fenomenul rock/metal, cum ar fi Jim Morrison – O rugă americană și alte scrieri (1995), Zeppelin von Rock (1997) și Nirvana Spirit (1998), dar și a unei serii de dicționare dedicate metalului extrem (black, death și doom metal). Între anii 2000 și 2008 a fost editor și redactor al revistei Heavy Metal Magazine. A debutat în volum propriu cu Palimpsestul de la Colina cu Apendice (2021), o ucronie amplă, a cărei acțiune se întinde pe mii de ani.

Andrei Velea (n. 3 februarie 1980, la Galați) este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud-Est, și coordonează activitatea Asociației Creatorilor de Ficțiune din Galați. A publicat peste zece volume de poezie, proză și teatru, printre care: Gimnastul fără plămâni (Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, 2010), Lumea e o pisică jigărită (Brumar, 2012), #Agora (Brumar, 2018), Omul Vag (Eikon, 2021), Imn tandru pentru dragoste, libertate și distrugere (Vinea, 2021), a.normal (Litera, 2022), teatru_001 (Eikon, 2024) și Fără știrea ei (Cișmigiu Books, 2025). Textele sale au apărut în diverse reviste culturale. A obținut mai multe premii, între care Marele Premiu „Eusebiu Camilar” la Festivalul Național de Literatură
„Eusebiu Camilar – Magda Isanos” (2011) și Premiul pentru debut „Horațiu Ioan Lașcu” al Filialei USR Iași, acordat pentru volumul Gimnastul fără plămâni în cadrul Zilelor Eminescu 2011. Piesele sale au fost montate la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galați și la mai multe teatre independente.

Poetă, prozatoare, eseistă, autoare de piese de teatru și scenarii de film, Carmen Firan deține Premiul I la Poezie pe America de Nord acordat de prestigioasa revistă New York Review of Books, 1998. Între 1990 și 1997 este secretar executiv la Fundația Culturală Română, apoi, până în 2001, director de programe la Institutul Cultural Român din New York. Se stabilește în Statele Unite și devine director de dezvoltare la Fundația Pro Patrimonio, dedicată restaurării patrimoniului cultural românesc. Publică zeci de volume de poezii și proză în România și SUA, este membră a Societății Poeților Americani și a PEN Clubului din New York.

Traducere din limba polonă de Vasile Moga

Karol Wojtyła (1920-2005)
Născut într-o familie modestă (tatăl, ofițer; mama, casnică) din orăşelul Wadowice, Polonia, se remarcă prin interesul pentru sport şi teatru. Orfan de mamă la vârsta de 9 ani, va rămâne apropiat de tatăl său, care-l încurajează să-şi ia mai în serios misiunea de ministrant. După absolvirea liceului, se înscrie la Universitatea Jagiellonă din Varșovia. Odată cu izbucnirea războiului, se angajează ca muncitor, lucrând la început într-o carieră de piatră. În paralel scrie versuri, urmează cursuri clandestine de teologie, joacă în piese de teatru (22 de spectacole), tot clandestine. După război îşi continuă studiile (1945), dar trece la Facultatea de Teologie, devine asistent şi ţine cursuri de dogmatică. Este hirotonit preot (1946) şi imediat pleacă la Roma pentru studii doctorale. După doi ani, susține teza cu titlul: Problema credinței în operele Sf. Ioan al Crucii şi revine în ţară, ca preot de parohie şi asigurând cateheza tinerilor, inclusiv prin excursii şi activităţi sportive. Din 1949 este vicar şi catehet la biserica Sf. Florian din Cracovia şi profesor la Facultatea de Teologie. În 1954, fiind desfiinţată Facultatea de Teologie din Cracovia, este numit profesor la Universitatea Catolică din Lublin, inclusiv după ce devine episcop, apoi cardinal (1967).