Descriere

„Toți cei care își pierd încrederea în Umanitate și în Istorie – dacă nu alunecă în apathia îndobitocirii sau a cinismului ticăloșiei cotidiene – se întorc (cu fața sau pre-fața) spre Dumnezeu. Continuă a subviețui în Umbra Lui, continuă a subexista agățați de o grindă în pluta naufragiului, continuă chiar a face politică internațională, mondială, cosmică, dialogând direct cu EL. Nu spre o religie anume recurg, nici spre popi, predicatori, biserici: ci direct spre Dumnezeu, pe care îl iau ca martor, judecător, confrate sau complice al imensului cataclism eschatologic la care asistă neputincioși, cu dublă melancolie, alături de șarpele și demonul casei și ai patriei.“