Descriere

“Ramona Strugariu scrie la cald, din mers, cronica eşecului paradiziac şi a căderii, abrupte, în istorie. O scrie chiar la poarta Edenului, în primele clipe de după Izgonire, şi din această pricină are privilegiul unic de a vedea simultan inocenţa şi păcatul, de a trăi deopotrivă incoruptibilitatea visului şi precaritatea materiei. Deposedată de propria ei jumătate, pe care o percepe divergent, cînd luminoasă, angelică şi neperisabilă, cînd sumbră, supusă ispitelor şi aruncată în lume, ea îşi refuză şi îşi neagă condiţia printr-un continuu şi amplu ceremonial recuperator. Vehiculul acestei probe majore, al acestei căutări inefabile, este viziunea unui Eros difuz, care impregnează, asemenea apelor freatice, toate subteranele unei existenţe nemijlocite şi în continuă reconfigurare.”

Pavel Şuşară