Descriere

„Reprezentanții gigantismului nostru își afirmă pe rând prezența în ultimele trei secole. Seria se deschide, la începutul veacului prin XVIII, prin Cantemir, care, fiind și muzician, cuprinde poate, dintre toți, cea mai largă gamă de creații. Fenomenul continuă în veacul XIX prin Heliade și Hașdeu, singurii considerați până acum ca atare pentru acea epocă. În lumina recentei cunoașteri aproape integrale a lui Eminescu, el nu mai apare, în sensul interpretărilor tradiționale, ca produs al „Junimii“, ci ca exponent al aceluiași „gigantism“. Seria se continuă în veacul XX cu Nicolae Iorga și Mircea Eliade. Acesta din urmă este, deci, până acum, ultimul gigant român. El prezintă câte ceva comun cu toți înaintașii săi și totuși nu seamănă cu niciunul.“ Edgar Papu