Descriere

„A fost odată ca niciodată un tânăr poet cu plete blonde, cu un chip în trăsăturile căruia forţa bărbătească se îngâna cu o suavitate aurie, pîcloasă, de revărsat de zori văratici, adîncindu-şi echivocul în privirea visătoare şi iute lunecătoare, contemplativ-ironică. Îmi adresa scrisori docte şi subtile (ca şi altor cîtorva scriitori, după cum am aflat ulterior), cu mult înainte de a-l fi întâlnit, fugar, de două-trei ori, în 1990, anul de foc al ţării care l-a mistuit la 35 de ani neîmpliniţi. Se adunau în acele pagini epistolare impresii de viaţă şi de lectură, într-un amestec entuziast, ca o fermentaţie a personalităţii, pe care scriitura mediată şi caligrafică nu izbutea a-l ascunde. Observaţii mature, chiar adînci, se întîlneau ciudat cu o fanfaronadă pe care n-am interpretat-o de la început aşa cum se cuvenea, pe latura ei de afirmare neliniştită, fantastă, precum o expresie a panicii morale. Predomina un protest împotriva opreliştilor, împotriva falsităţii totalitare, în general, sfidate prin tăietura exemplară a unei existenţe de intelectual situat într-o recluziune provincială, străvezie graţie unei mari apetenţe culturale. Numele acestui „Zburător al versului” era Aurel Dumitraşcu.”

(Gheorghe Grigurcu)